Trăind în adversitate

Aproape nimic în viață nu este constant. Condițiile și împrejurările sunt în perpetuă schimbare, la fel cum este vântul și fluxul mării, de aceea mintea mea nu este niciodată fixată. Mă adaptez și ajustez mereu, căutând în permanență noul meu 100%. Vârsta, sănătatea și responsabilitățile pe care le purtăm te pot limita. Asta nu înseamnă că ar trebui să cedăm în fața acestor limitări sau să le folosim drept scuze pentru a renunța la noi înșine sau la visele noastre, dar le putem recunoaște, atât timp cât suntem hotărâți să descoperim ce mai putem face în ciuda acestor limite – fie ele temporare sau pe o perioadă nedefinită – și să maximizăm aceste posibilități.

 

Când majoritatea oamenilor suferă o intervenție chirurgicală importantă, se odihnesc în timpul recuperării indicat de către medic. Ei acceptă perioada de concediu de șase până la opt săptămâni sau de șase până la doisprezece luni. Înainte de a fi externat de la spital, am vrut să știu exact când mă pot întoarce în sala de sport și cât de intens pot să mă antrenez. Pentru mine, aceasta părea ultima șansă, iar miza era prea mare pentru a mă baza pe un fizioterapeut profesionist. Cunosc corpul meu mai bine decât oricine și nu doream să am pe cineva care să îmi spună că nu pot reuși. Soarta recuperării mele și a viitorului meu sunt în mâinile mele, și asta mă determină să gândesc proactiv.

 

În fiecare zi, mii de oameni se trezesc într-o viață marcată de noi limite greu de acceptat. Poate că li s-a pus diagnosticul unei boli terminale sau au suferit o leziune la spate. Poate că au pierdut un membru sau suferă de sindromul de stres posttraumatic (PTSD). De multe ori, schimbările în circumstanțe nu sunt atât de grave. Uneori, sunt vești bune care schimbă situația. Poate că ai devenit părinte sau ai obținut un contract profitabil care presupune zile de lucru de zece până la doisprezece ore. Poate că te-ai căsătorit recent, ceea ce înseamnă că trebuie să iei în considerare mai mult decât propriile tale obiective. Indiferent de variabile, noul tău 100% te așteaptă să-l descoperi.

 

Problema este că majoritatea oamenilor nu vor să o facă. Pentru că atunci când încerci să găsești ceva nou, înseamnă că nu mai ești cine ai fost, și asta poate fi suficient de deprimant pentru a renunța la căutare. Unele persoane folosesc noile lor împrejurări pentru a-și diminua efortul în loc să-și ajusteze abordarea și să depună în continuare toate eforturile pentru a-și atinge obiectivele. Trebuie să lucrezi cu ceea ce ai. Eu nu pot alerga sau a mă deplasa rapid, dar asta nu însemnă că sunt exclus din luptă. Indiferent cu ce te confrunți, obiectivul tău ar trebui să fie să maximizezi resursele și capacitățile pe care le ai. Dacă ai suferit o accidentare ciudată sau ai primit un diagnostic care schimbă totul, cum arată nivelul tău maxim de efort acum?

 

Mulți oameni așteaptă să vadă ce se întâmplă în continuare, dar după un an sau doi, descoperă că încă mai așteaptă. Cu fiecare întorsătură nefericită a vieții, indiferent cât de grea este povara, trebuie să fii hotărât să te opui acelei presiuni prin efortul tău. Indiferent de vârsta ta, abilități, dizabilități sau responsabilități, trebuie să ne angajăm cu toții să găsim noile noastre referințe. Deoarece nu doar că asta îți menține mintea activă și ține la distanță demonii interiori, ci s-ar putea să realizezi lucruri pe care vechiul tu nici nu le-ar fi putut concepe.

 

PS: Cu toții avem această abilitatea de a ne transforma din nimic, în ceva.