Bun venit, jucătorule, la un ghid de strategie pentru jocul cunoscut sub numele de Viață.
După cum cu siguranță ai descoperit, jocul Vieții este adesea destul de dificil. Te vei confrunta cu provocări neașteptate și perioade lungi de frustrare. Adesea vei lupta cu îndoieli despre tine, te vei simți copleșit de neputință și pierdere, și uneori vei face un rahat când nu mai ai hârtie igienică.
Da, Viața este grea, cum spune expresia.
Dar să nu-ți fie teamă, acest ghid scurt este conceput să te ajute să îți îndeplinești misiunile și să finalizezi jocul la cel mai înalt nivel posibil.
CUM CÂȘTIGI ÎN VIAȚĂ
Scopul Vieții este simplu: să avansezi cât mai mult posibil. Fiecare nivel din viață prezintă o provocare anume pe care trebuie să o înfrunți. Odată ce treci peste acea provocare, poți trece la următorul nivel. Scopul este să completezi cât mai multe nivele posibil. La sfârșitul jocului, persoana care a atins cel mai înalt nivel va avea parte de cea mai bună înmormântare.
Există cinci nivele în viață:
- Nivelul 1 – Găsește hrană; găsește un pat pentru a dormi noaptea
- Nivelul 2 – Ia aminte că nu o să mori
- Nivelul 3 – Găsește-ți oamenii
- Nivelul 4 – Fă ceva important și valoros atât pentru tine, cât și pentru ceilalți
- Nivelul 5 – Creează o moștenire
Nivelul 1 înseamnă doar să nu ajungi fără adăpost și/sau înfometat. Acesta este un ncesar pentru aproape orice altceva. Șansele sunt că, dacă ești blocat la nivelul 1, nici nu citești asta acum.
Nivelul 2 devine puțin mai complicat, pentru că mulți oameni chiar au un pat confortabil pentru a dormi în fiecare noapte, dar nu pot dormi din cauza focurilor de armă din exterior sau a exploziilor de bombe de deasupra orașului, sau poate tatăl e un bețiv și încearcă mereu să aprindă casa.
Niciunul dintre aceste lucruri nu este cool. Nivelul 2 necesită să găsești un cămin sigur și stabil pentru a avea o bază. Trecerea peste Nivelul 2 necesită găsirea unei modalități de a te elibera cu succes din aceste situații periculoase.
Nivelul 3 înseamnă relații, găsirea oamenilor potriviți pentru a-i iubi și a găsi oamenii potriviți care să te iubească pe tine.
Sună mult mai ușor și mai distractiv decât este în realitate. Mai ales pentru că, așa cum cu siguranță ai descoperit deja, majoritatea oamenilor o sug.
Să gravitezi către cei care nu o fac este o chestiune destul de complicată, despre care voi vorbi în curând.
Nivelul 4 înseamnă dezvoltarea unei abilități sau cunoștințe sau a unei capacități care adaugă valoare lumii din jurul tău și te face să te simți puțin ca un băiat rău în proces.
Nivelul 5 înseamnă doar să te asiguri că viața ta a contat atunci când o să fii mort. Noroc, campionule, cu asta.
Majoritatea dintre noi au un avantaj frumos datorită părinților noștri. Dacă ai noroc, părinții tăi te vor fi ghidat cu succes prin nivelurile 1-3 și îți vor da chiar și o împingere frumoasă pentru a atinge nivelul 4.
Dacă părinții tăi au avut grijă de tine, dar erau cam dezechilibrați emoțional, atunci nivelurile 1 și 2 vor fi în regulă, dar vei fi complet pe cont propriu pentru nivelul 3.
Dacă ai fost crescut de lupi, a) felicitări că ai învățat să citești, și b) te rog să te abții să muști dispozitivul tău mobil.
Viața
Viața este un joc mare și complex. Este cel mai mare joc deschis cunoscut până în prezent. Toți începem cu statistici inițiale diferite și suntem plasați într-o gamă largă de medii care ne pot oferi avantaje sau dezavantaje.
Dar deoarece majoritatea oamenilor au dificultăți în a conceptualiza viața, ei presupun, prin urmare, că nu au nicio control asupra ei. Dar nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.
Designul jocului Vieții este de fapt surprinzător de simplu. Este ghidat de câteva principii de bază concepute pentru a oferi jucătorului o experiență de o cantitate mare de aleatoriu.
- Viața este concepută să arunce în mod continuu probleme dificile și neașteptate asupra ta. Viața este un flux nesfârșit de probleme care trebuie confruntate, depășite și/sau rezolvate. Dacă la un moment dat, Viața rămâne fără probleme pe care să ni le ofere, atunci ca jucători, vom inventa în mod inconștient probleme pentru noi înșine. Problemele sunt ceea ce ne țin ocupați și dau sens vieților noastre și sunt, prin urmare, necesare pentru a cuceri nivelurile 4 și 5 (a adăuga valoare și a lăsa o moștenire).
Ca jucători, ne petrecem cea mai mare parte a timpului pregătindu-ne pentru problemele care sunt așteptate. Dar tocmai din cauza acestei pregătiri, prin definiție, cele mai dificile probleme pe care le experimentăm în viață vor fi neașteptate.
Această avalanșă constantă de probleme neașteptate oferă jucătorului senzația că îi lipsește controlul asupra propriei vieți, când, de fapt, scopul vieții nu este să controlezi ce ți se întâmplă, ci să controlezi și să alegi cele mai bune reacții față de ceea ce ți se întâmplă.
- Jucătorii pot răspunde la probleme fie cu Soluții, fie cu Distrageri. Toți jucătorii trebuie să abordeze problemele cu o reacție (chiar și alegerea de a nu reacționa la o problemă, în sine, este o reacție).
Toate reacțiile pot fi împărțite în două moduri: soluții și distrageri.
Soluțiile sunt acțiuni și demersuri care rezolvă o problemă, împiedicând continuarea sau reapariția în viitor. Distragerile sunt acțiuni sau demersuri concepute fie pentru a face jucătorul să nu fie conștient de existența problemei, fie pentru a diminua durerea pe care problema o poate provoca.
Dacă un jucător simte că înțelege o problemă și este capabil să o gestioneze, va urmări o soluție. Dacă jucătorii sunt pur și simplu sătui de rahaturile vieții, atunci probabil vor urmări distrageri pentru a-i ajuta să pretindă că problema nu există de fapt.
- Cu cât fiecare soluție sau distragere este folosită mai des, cu atât va reveni mai ușor și mai automat în viitor. Cu cât folosești mai des o soluție sau o distragere, cu atât va fi mai ușor să o folosești din nou, până când în cele din urmă va deveni inconștientă și automată. Odată ce o Soluție sau o Distragere devine inconștientă și automată, devine un Obicei.
Obiceiurile sunt necesare pentru că te împiedică să revii la nivelele anterioare pe care le-ai cucerit deja. Un jucător, odată ce a găsit o soluție pentru un nivel, trebuie să folosească acea soluție de suficiente ori pentru a o transforma într-un obicei, astfel stăpânind acel nivel și permițându-i să treacă la următorul nivel.
- Soluțiile ne duc spre următorul nivel, distragerile ne mențin pe același nivel. Deoarece câștigarea nivelurilor în viață necesită rezolvarea problemelor, distragerile de la problemele noastre garantează că vom rămâne blocați la același nivel.
Dacă distragerile noastre devin obiceiuri, atunci vom rămâne blocați la un nivel și nici măcar nu vom fi conștienți de asta. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce toate relațiile tale au eșuat lamentabil în ultima decadă, atunci șansele sunt că obiceiurile tale de distragere te împiedică să atingi intimitatea reală necesară pentru a învinge nivelul 3.
- Formula pentru a câștiga în jocul vieții este, prin urmare, într-adevăr incredibil de simplă:
- Identifică corect Soluțiile și Distragerile tale
- elimină Distragerile
- ????
- profit
Un exemplu simplu: Există o problemă la locul de muncă și șeful meu mă detestă, așa că pot urmări o soluție (confruntarea cu șeful, căutarea unei mutări, muncă mai intensă, etc.) sau pot urmări o distragere (petrecere în fiecare seară, fumat de iarbă, masturbare în timp ce urmăresc desene animate Disney, etc.).
Cu cât aleg mai des o soluție, cu atât mai ușor îmi va face alegerea ulterioarelor soluții, conducându-mă astfel la un nivel superior, eventual. Cu cât aleg mai des o distragere, cu atât mai ușor îmi va face alegerea ulterioarelor distrageri, făcându-mă un ratat cu un fetiș sexual ciudat.
O notă finală înainte să vă învăț cum să înșelați complet Viața și să obțineți o piramidă uriașă construită pentru voi când muriți:
Doar pentru că treci la un nivel superior nu înseamnă că problemele se opresc la nivelele anterioare. Un băiat tot trebuie să mănânce (Nivel 1). Toți avem nevoie de siguranță pentru a realiza ceva (Nivel 2). Relațiile necesită muncă (Nivel 3), yadda, yadda, yadda.
Așa că gândiți-vă la avansarea în nivel nu neapărat de la a jongla cu mingi de baseball la a jonglat cu cuțite. Mai degrabă, avansarea în nivel este ca trecerea de la a jongla cu trei cuțite la patru, apoi cinci și tot așa.
Mai jos sunt cele cinci coduri care vă pot ajuta să navigați prin viață și să ajungeți la final cu o satisfacție deplină și avansați în nivel.
Accesarea acestor este ușoară: apăsați pur și simplu pe Tab la Ecranul de Vizualizare pentru a accesa Ochiul Minții. Ochiul Minții este acel loc unde te observi activ și alegi ce să gândești. De acolo, tastați codurile de mai jos la promptul “Creier” și apăsați ENTER.
(Notă: Aceste coduri, ca Soluții și Distrageri, necesită și ele repetiții pentru a funcționa. Așa că fii răbdător cu ele. Ele vor deveni, de asemenea, în cele din urmă, Obiceiuri proprii.)
Codul 1 – Sunt Responsabil Pentru Asta
Cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să își spună că nu pot face nimic în legătură cu problemele pe care viața le pune în fața lor.
Poți întotdeauna să faci ceva în legătură cu problemele pe care viața ți le oferă.
Atunci când decizi că nu poți face nimic pentru a rezolva o problemă, limitezi imediat reacțiile posibile la distrageri. Și dacă îți limitezi suficient răspunsurile la distrageri, în curând vei construi o viață alcătuită doar din obiceiuri de distragere. Vei fugi mereu de tot, de toată lumea. Și probabil că te vei transforma într-un mare egoist în timpul ăsta.
(Încă o notă: “egoismul” este în esență o tendință spre distrageri în detrimentul soluțiilor. Deoarece oamenii din jurul tău și relațiile tale beneficiază de soluții iar distragerile te izolează în general de ceilalți, urmărirea constantă a distragerilor te va transforma cel mai probabil în cineva cu care nimeni altcineva nu vrea să petreacă timp – cu excepția cazului în care, bineînțeles, urmăresc aceleași distrageri ca și tine. Știi, două boabe într-o păstaie și toate cele.)
Codul Nr.1 este atât de importantă încât, dacă ai adormit beat la o petrecere, ți-aș scrie-o pe frunte cu un marker.
Codul 2 – Pune Rahaturile Pe Foaie
Nu, nu vorbesc despre a nota că îi datorezi prietenului tău 20 de lei pentru berile pe care le-ai băut. Cu toate acestea, probabil merită menționat asta.
Separarea soluțiilor de distrageri în viața ta este surprinzător de dificilă și complicată. Acest lucru se datorează faptului că avem tendința să ne mințim în legătură cu distragerile noastre. Ne spunem că avem nevoie de distragerile noastre. Ne spunem că distragerile noastre sunt doar distracții nevinovate. Că le controlăm perfect, și da, poate că m-am trezit sub un pod în propria mea vomă, dar cel puțin mi-am amintit unde am parcat mașina. Vezi, sunt responsabil.
Dar cel mai rău dintre toate, uneori ajungem să credem că distragerea noastră este de fapt o soluție. Credem că dacă petrecem 12 ore pe zi la birou ne va oferi familia iubitoare pe care o dorim, că dacă cântăm la vioară în parc pentru mărunțiș este o carieră ce abia așteaptă să se întâmple.
Adesea putem petrece ani (sau decenii) urmărind ceea ce credem că ne va face să avansăm, doar pentru a descoperi că practic am tot făcut același lucru de 12 ani și, deși a fost plăcut, nu avem nimic de arătat.
Astfel, cu toții trebuie să dezvoltăm capacitatea de a observa propriile gânduri. Psihologii o numesc uneori “metacunoaștere.” Aici, o să o numesc pur și simplu “a nu fi un idiot.”
Pentru a observa propriile tale gânduri și a nu fi un idiot, trebuie să scoți gândurile în fața ta și să te prefaci că nu sunt ale tale. Doar atunci poți auzi cât de ridicol sună.
Un mod obișnuit de a face asta este să îți notezi gândurile în mod regulat.
Acest lucru poate fi un jurnal, un blog (cum crezi că a început tot acest lucru, oricum?), sau chiar scrisori/e-mailuri către prieteni și familie.
Partea importantă este că îți explorezi activ problemele din viața ta și îți privești comportamentul dintr-o perspectivă a terței persoane.
Gen, știu că sună uimitor când decizi să te ocupi de problemele cu mama ta luând pastile și culcându-te cu o serie de femei emoțional dependente doar ca apoi să te bucuri să le spui să plece. Poate că pare o idee bună. Dar notează-o. Apoi vezi ce idiot ești.
Terapia funcționează, de asemenea, în acest sens. Stai pe o canapea și spui o mulțime de lucruri acestei persoane care stă acolo și pretinde că îi pasă. Apoi acea persoană îți redă gândurile într-un alt mod. Și apoi te gândești, “Oh, așteaptă, asta sună complet irațional. Mulțumesc, doctorule.” Și apoi te lovești pentru că asigurarea ta de sănătate nu acoperă asta.
Deci, dacă ești ca restul oamenilor și nu ai asigurare de sănătate, poți realiza aproape la fel de mult prin simpla dezvoltare a obiceiului de a scrie lucruri.
Codul 3 – Nu Te Mai FUCKING Plânge
A te plânge nu rezolvă absolut nimic. Întârzie avionul? Călătoria cu taxiul e agitată? Restaurantul tău preferat de pizza a rămas fără sos iute ?
Ia o gură de aer adâncă… și apoi ține-o înăuntru… pentru totdeauna, pentru că trebuie să taci dracu din gură.
Când te plângi iei o problemă și apoi doar o prelungești. Iar această experiență poate fi de la a te enerva, până la durerea fizică efectivă, până la a transforma situția într-o entitate socială, etc. Iar entitățile sociale sunt oribile, deoarece apoi ne simțim obligați să le susținem și să le apărăm și să ne asigurăm că toată lumea le înțelege ȘI SUNT DE ACORD CU NOI. Și apoi devii acel tip care este FERM convins că acest restaurant e nasol, și îți vei apăra opinia până la moarte, chiar și atunci când în realitate, nu îți pasă chiar atât de mult și poate chiar îți place puțin locul (dacă n-ai făcut din asta un lucru mare).
Oamenii se plâng nu pentru că ceva e nasol. Oamenii se plâng pentru că ei caută empatie și vor să se simtă conectați cu cei din jurul lor.
Din păcate, a te plânge este, poate, cea mai puțin utilă modalitate de a te conecta cu alți oameni. E ca și cum ai lucra la cardio prin a înota în apele murdare. Da, faci o sesiune de antrenament, dar uhh, ce e chestia care îți crește pe față?
Codul 4 – Nu Mai Visa
În timpul facultății, am dat peste o serie de întrebări și răspunsuri, unde mi-a fost sugerat să încetez să visez cu ochii deschiși în viața mea de zi cu zi și să renunț la fantezii în general.
Aveam cam 23 de ani la momentul acela și, prin urmare, îmi petreceam marea parte a timpului gândindu-mă la a) fete atrăgătoare, b) să cânt la chitară în fața unui grup de fete atrăgătoare, sau c) să mă duc la petreceri foarte tari pline de fete foarte atrăgătoare.
Nu trebuie să spun că această sugestie a distrus practic singurele gânduri care îmi ofereau un anumit simț al fericirii în acea perioadă. Am rezistat acestei idei în felul în care un pisoi rezistă la baie.
Dar apoi am îmbătrânit (2 ani), am trecut peste obsesia cu fetele atrăgătoare care cred că este o cerință pentru orice bărbat care caută măcar aparența maturității, și am realizat că această sugestie a fost și este una foarte sănătoasă.
Imaginația umană este ceva puternic. Și imaginația este ceva distractiv cu care să te joci – este ceea ce ne atrage către cărți, filme și seriale TV pe care le urmărim cu nerăbdare într-un singur weekend.
Dar atunci când este aplicată asupra noastră, imaginația poate deveni o altă formă de distragere. Poate fi o modalitate de a evita ceea ce este real și adevărat pentru noi în momentul respectiv, o modalitate de a trăi prin intermediul imaginilor și ideilor furnizate de alții. Este o modalitate de a simți un sentiment de realizare, în timp ce stăm pe canapea, singuri.
Cele mai frecvente fantezii pe care le avem despre noi înșine sunt reacții la insecuritățile noastre.
Te las să ghicești care era marele meu punct vulnerabil când aveam 16 ani… Da, fetele atrăgătoare (sau sexul, sau a fi atrăgător/dorit/iubit, sau cum vrei să îi spui).
Și acele fantezii nu m-au ajutat să rezolv acea insecuritate. Dimpotrivă, înclinarea mea de a trăi într-o lume a fanteziei (tușesc porno tușesc) obsedată de obiectificarea femeilor și de a le vedea ca pe cuceriri sexuale m-a împins în comportamente și obsesii în viața reală la care a renunța a fost mai dificil decât ar fi trebuit să fie.
Dacă petreci ani întregi visând la iahtul acela, șansele sunt că vei fi tipul care își va distruge restul vieții doar pentru a-l cumpăra. Dacă te obsedează să fii admirat și iubit de toți, atunci vei eșua în a te apăra în acele multe momente în care va trebui să o faci cel mai mult.
Fanteziile sunt precum orice altă distragere – trebuie utilizate cu moderație și numai pentru pură plăcere. Atunci când încep să susțină stima de sine, dorința ta de importanță în această lume, te vei împiedica singur, și nu vei mai avansa în viață.
Codul 5 – Împărtășește-ți Rușinea
Sunt pe cale să rezum cea mai mare problemă cu care se confruntă toată lumea în jocul vieții într-un singur paragraf. Ești pregătit?
Când suntem copii, suntem cu adevărat fără putere în fața multor probleme din viață. Prin urmare, ne bazăm pe părinții noștri pentru a ne ajuta să găsim soluții. Cu cât eșuează mai mult părinții noștri în a ne găsi soluții, cu atât mai multe distrageri trebuie să ne creăm pentru noi înșine (observi cât de mult își imaginează copii? Asta nu e o coincidență) pentru a face față dificultăților vieții. Cu cât ne creăm mai multe distrageri când suntem copii, și/sau cu cât mai multe distrageri ne învață părinții înșiși, cu atât mai mult acestea se vor transforma în obiceiuri care vor continua în viața adultă. Odată ajunși la maturitate, vom uita că distragerile noastre erau doar reacții la probleme, și vom ajunge să credem că există ceva intrinsec greșit sau defect în noi și trebuie să ascundem asta de ceilalți oameni cu orice preț.
Și așa, ascundem aceste aspecte despre noi înșine, și pentru a le ascunde, trebuie să ne distragem chiar și mai mult, creând o spirală descendentă de distragere și rușine.
Cel mai bun mod de a scăpa de distragerile noastre și de a repara problemele care ne-au bântuit din copilărie este să le expunem, să le împărtășim și să recunoaștem că a) nu, nu ești ciudat, majoritatea oamenilor se luptă cu aceeași problemă, și b) că distragerile tale sunt doar atât: modalități nesănătoase de a compensa cât de rău te simți față de tine.
Există un proverb vechi care spune că “lumina soarelui este cel mai bun dezinfectant.” Ei bine, asta este valabil și pentru noi. Singura modalitate de a vindeca părțile cele mai întunecate ale tale este să le expui (să le scoți la lumină).
Noroc, jucătorule. Amintește-ți, jocul vieții este conceput să fie complex și confuz. Dificultatea nu constă în a câștiga, ci în a știi ce înseamnă câștigul în sine. Pentru că aceasta este adevărata provocare: să decizi cât valorează viața ta și apoi să ai curajul să ieși și să o trăiești.