Dacă încerci să fii cool, atunci nu vei reuși niciodată să fii cool. Dacă încerci să fii fericit, atunci nu vei reuși niciodată să fii fericit. Iar oamenii, în zilele noastre, se străduiesc prea mult. Înțelegi unde bat?
Atunci când ești furios și arunci cu o cheie spre copiii vecinilor, nu ești conștient de starea ta de furie. Nu te întrebi: “Oare ce simt acum este furie? Oare fac bine ce fac?” Nu, ești în căutare de sânge. Trăiești și întruchipezi furia. Tu ești furia.
Și apoi, în mod ideal, totul dispare, sperăm noi, înainte să apară poliția.
Fericirea, la fel ca și celelalte emoții, nu este ceva ce obții, ci ceva ce trăiești. Este temporară. Întotdeauna.
Acest lucru sugerează că găsirea fericirii nu reprezintă un scop în sine, ci mai degrabă rezultatul unui anumit set de experiențe de viață în desfășurare. Această perspectivă este adesea confundată, mai ales pentru că în prezent, fericirea este promovată intens drept un scop independent. “Cumpără X și vei fi fericit. Învață Y și vei atinge fericirea.” Cu toate acestea, fericirea nu poate fi achiziționată sau atinsă. Ea există pur și simplu – atunci când îți pui în ordine celelalte aspecte ale vieții tale.
Fericirea este un produs secundar al unei vieți bine trăite.
Plăcerea Nu Înseamnă Fericire
Când majoritatea oamenilor caută fericire, ei caută, de fapt, plăcere: mâncare bună, mai mult sex, mai mult timp pentru televizor și filme, o mașină nouă, petreceri cu prietenii, masaje pe întregul corp, pierderea a 10 kilograme, a deveni mai popular, și așa mai departe.
Cu toate că plăcerea este o experiență minunată, aceasta nu trebuie confundată cu fericirea. Plăcerea și fericirea sunt corelate, dar plăcerea nu este factorul cauzal. Întreabă pe oricine a fost dependent de droguri cum s-a încheiat căutarea fericirii lor prin intermediul plăcerii. Discută cu o femeie care a comis adulter, distrugându-și familia și pierzându-și copiii, pentru a afla dacă, în final, plăcerea i-a adus fericire. Întreabă un bărbat care aproape a mâncat până la moarte cât de mulțumit a fost de căutarea plăcerii.
Plăcerea este un zeu fals. Cercetările demonstrează că cei care își canalizează energia pe plăcerile materiale și superficiale au tendința să devină mai anxioși, mai instabili emoțional și mai puțin fericiți pe termen lung. Plăcerea reprezintă cea mai superficială formă de satisfacție în viață și, prin urmare, cea mai accesibilă. Este ceea ce ni se vinde. Este ceea ce ne preocupă. Este ceea ce utilizăm pentru a ne amorți și a ne distra. Cu toate acestea, plăcerea, deși esențială, nu este suficientă. Există ceva mai profund.
Așteptări
O poveste des întâlnită în ultima vreme susține că oamenii devin tot mai nefericiți din cauza narcisismului, crescuți fiind cu ideea că suntem fulgi de zăpadă unici și speciali care vor schimba lumea, iar Facebook ne spune constant cât de uimitoare sunt viețile altora, în timp ce a noastră pare să nu fie la fel de strălucitoare. Astfel, mulți dintre noi simțim că trăim în deziluzie și ne întrebăm unde am greșit. Și toate acestea se întâmplă până la vârsta de 23 de ani, conform acestei povești.
Însă, nu cred că lucrurile stau așa. Oamenii merită mai mult credit.
De exemplu, un prieten de-al meu a început recent o afacere cu un grad ridicat de risc. A cheltuit cea mai mare parte a economiilor sale pentru a face acest lucru și a eșuat. Cu toate acestea, astăzi este mai fericit ca niciodată pentru această experiență. A învățat multe lecții despre ce își dorea și ce nu în viață, iar această încercare l-a condus în cele din urmă la actualul său loc de muncă, care îi aduce multă satisfacție. Privind înapoi, este mândru că a îndrăznit, altfel ar fi rămas mereu cu gândul la “ce ar fi fost dacă?” și asta l-ar fi făcut mai nefericit decât orice eșec în sine.
Neîndeplinirea propriilor așteptări nu intră în contradicție cu starea de fericire; dimpotrivă, aș susține că abilitatea de a eșua și totuși de a aprecia experiența reprezintă un pilon fundamental al fericirii.
Dacă ai crezut că vei obține 1.000.000 de euro și vei conduce un Lamborghini imediat după absolvire, atunci standardul tău de succes a fost distorsionat și superficial. Ai confundat plăcerea cu fericirea, iar lovitura dureroasă a realității care te lovește acum este una dintre cele mai semnificative lecții pe care viața ți le poate oferi.
Argumentul de “reducere a așteptărilor” pică în aceeași capcană a gândirii pe stil vechi: cum că fericirea provine din exterior. Bucuria vieții nu constă în a avea un salariu de 321.152 lei. Constă în a munci pentru a atinge un salariu de 321.152 de lei apoi să muncești pentru unul de 642.304 de lei, și așa mai departe.
Prin urmare, îndrăznește să-ți ridici așteptările. Extinde-ți procesul. Ar trebui să ajungi pe patul de moarte cu o listă lungă de lucruri de făcut și să zâmbești la oportunitatea infinită pe care viața ți-a oferit-o. Stabilește-ți standarde ridicole și bucură-te de eșecul inevitabil. Învață din el. Trăiește-l. Permite pământului să crape și pietrelor să se facă bucăți în jurul tău, căci astfel o să crească ceva uimitor, printre crăpături.
Fericirea Nu Înseamnă Pozitivitate
Există șanse să cunoști pe cineva care pare întotdeauna extrem de fericit, indiferent de circumstanțe sau situație. Există șanse ca aceasta să fie de fapt una dintre cele mai disfuncționale persoane pe care le cunoști. Negarea emoțiilor negative conduce la intensificarea și prelungirea acestor emoții negative, precum și la apariția unor disfuncții emoționale.
Realitatea este simplă: rahaturile se întâmplă. Lucrurile merg prost. Oamenii ne supără. Facem greșeli, iar emoțiile negative apar. Și asta este în regulă. Emoțiile negative sunt necesare și sănătoase pentru menținerea unei fericiri de bază stabile în viața cuiva.
Trucul în legătură cu gestionarea emoțiilor negative constă în a le exprima într-un mod social acceptabil și sănătos, aliniat cu valorile tale.
Un exemplu simplu: Una dintre valorile mele este non-violența. Prin urmare, atunci când mă simt furios, îmi exprim acea furie, dar fac un efort să nu recurg la violență. Este o idee radicală, știu. (Cu toate acestea, nu ezit să arunc cu o cheie în copiii vecinilor. Încearcă-mă.)
Există mulți oameni care subscriu la ideologia “fii mereu pozitiv”. Acești oameni ar trebui evitați la fel de mult precum cei care cred că lumea este o grămadă imensă și nesfârșită de rahat. Dacă criteriul tău pentru fericire este să fii mereu pozitiv, indiferent de circumstanțe, atunci e timpul să te trezești la realitate.
Consider că atracția către pozitivitatea obsesivă este, într-o oarecare măsură, consecința expunerii noastre la strategiile de marketing. Aceasta ar putea fi modelată de prezența constantă a indivizilor fericiți și zâmbitori pe ecranele noastre mici. Totodată, este posibil să fie alimentată și de intenția unor persoane din industria ‘self-help’ de a perpetua senzația că există mereu ceva în neregulă cu noi înșine.
Sau poate simplu că suntem înclinați spre lene și, așa cum ne dorim rezultatele în orice alt domeniu, vrem să obținem fericirea fără a depune efortul necesar.
Ceea ce mă conduce la ce determină fericirea de fapt….
Tu, cel ideal
A termina un maraton ne aduce o satisfacție mai mare decât a savura o prăjitură de ciocolată. A crește un copil ne aduce mai multă bucurie decât a învinge într-un joc video. A începe o afacere mică cu prietenii și a lupta pentru a obține profit ne aduce mai multă fericire decât cumpărarea unui computer nou.
Și lucrul interesant este că toate cele trei activități menționate anterior sunt extrem de dificile, implicând stabilirea unor așteptări înalte și riscul de a eșua întotdeauna în îndeplinirea lor. Cu toate acestea, acestea reprezintă unele dintre cele mai semnificative momente și activități ale vieții noastre. Ele aduc cu sine durere, luptă, chiar și furie și disperare, dar odată ce le-am realizat, privim înapoi cu emoție.
De ce?
Deoarece aceste activități ne oferă posibilitatea de a deveni versiunea noastră ideală. Căutarea continuă a autorealizării, a atingerii sinelui nostru ideal, este cea care ne aduce fericire, indiferent de plăcerile superficiale sau de dureri, indiferent de emoțiile pozitive sau negative. Acesta este motivul pentru care unii oameni găsesc bucurie în mijlocul războiului, în timp ce alții se simt triști la nunți. Este motivul pentru care unii sunt entuziasmați de munca lor, în timp ce alții detestă petrecerile. Alegerea trăsăturilor pe care le adoptăm determină dacă acestea se aliniază cu idealurile noastre despre sine.
Rezultatele finale nu sunt definitorii pentru varianta noastră ideală. Fericirea nu provine din completarea unui maraton, ci din atingerea unui obiectiv dificil pe termen lung. A avea un copil minunat cu care să te lauzi nu aduce fericirea; fericirea provine din conștientizarea devotamentului creșterii unei alte ființe umane. Succesul și banii dintr-o nouă afacere nu aduc fericirea, ci procesul de depășire a dificultăților alături de cei apropiați.
Și asta pentru că încercarea de a fi fericit inevitabil te va face nefericit. Încercarea de a fi fericit sugerează că nu trăiești deja în acord cu sinele tău ideal, că nu te identifici cu calitățile pe care îți dorești să le dezvolți. În final, dacă trăiești în acord cu sinele tău ideal, nu vei simți nevoia să încerci să fii fericit.
Auzim adesea expresii precum “fericirea se găsește în interior” și “să știi că ești suficient.” Nu este vorba despre faptul că fericirea în sine se află în interiorul tău, ci despre alegerea de a explora și urmări ceea ce există deja în adâncul tău.
De aceea, fericirea este atât de trecătoare: oamenii care și-au propus obiective mărețe în viață, doar pentru a le atinge și a realiza că simt aceeași cantitate relativă de fericire/nefericire, știu că fericirea pare să fie mereu la colț, gata să se arate. Indiferent unde te afli în viață, vei avea mereu senzația că mai există un singur lucru pe care trebuie să-l faci pentru a fi deosebit de fericit, dar și acest lucru va fi doar o iluzie.
Și asta pentru că sinele nostru ideal este întotdeauna după colț, întotdeauna cu trei pași înaintea noastră. Visăm să fim muzicieni, iar atunci când devenim muzicieni, visăm să compunem o coloană sonoră de film, iar când compunem o coloană sonoră, visăm să scriem un scenariu. Iar ceea ce contează nu este atingerea fiecărui platou de succes, ci faptul că ne îndreptăm constant către aceste scopuri, zi după zi, lună după lună, an după an. Platourile de succes vor veni și vor trece, iar noi o să continuăm să ne ghidăm după imaginea ideală a sinelui pe parcursul călătoriei noastre prin viață.
În ceea ce privește descoperirea fericirii, cel mai simplu sfat pare să fie și cel mai bun: Imaginează-ți cine vrei să fii și apoi pășește în direcția aceea. Visează la ceva măreț și apoi fă ceva. Orice. Chiar și un simplu pas sau o acțiune te va transforma în acest proces și te va motiva să continui.
Nu te agăța de rezultatul imaginat – nu este necesar. Fantezia și visul sunt doar instrumente pentru a te pune în mișcare. Nu contează dacă acestea se îndeplinesc sau nu. Trăiește, omule. Doar trăiește. Încetează să încerci să fii fericit și pur și simplu fii.