Închide ochii. Așteaptă, nu-i închide încă. Termină de citit acest paragraf, apoi închide-i. OK, acum închide ochii și încearcă să nu te gândești la nimic timp de 30 de secunde.
Ești pregătit? Începe.
(Așteptând…)
Nu a fost ușor, nu-i așa? Probabil că diverse gânduri și imagini continuau să apară în mintea ta.
Acum, vreau să încerci același exercițiu din nou, dar de data aceasta vreau să fii atent la ce gânduri și imagini specifice apar. Încearcă să le urmărești. Observă-le, notează ce sunt și apoi lasă-le să plece. Încearcă să faci asta timp de un minut.
Ești pregătit? Începe.
(Așteptând…)
Ce au fost? Poate o ceartă pe care ai avut-o cu fratele tău zilele trecute. Sau tema care trebuie să fie gata mâine, dar tu citești asta în schimb. Sau poate un film pe care l-ai văzut recent, sau poate o bucățică de fantezie.
Probabil că ai reușit să le observi pentru o perioadă scurtă de timp, dar apoi te-ai regăsit rapid pierdut gândindu-te involuntar la ele.
Dacă ai practicat meditația, chiar și puțin, ești familiarizat cu experiența pe care tocmai ai avut-o.
Ai închis ochii și ai încercat să-ți liniștești mintea, chiar și pentru 30 de secunde, și în ciuda eforturilor tale cele mai bune, gândurile au continuat să curgă nestingherite.
Dacă ai participat vreodată la sedințe meditație sau ai studiat mișcări precum cea Zen, așa cum am făcut și eu pentru o perioadă, s-a vorbit mult despre această “gândire (vorbărie) a minții” prin care ai trecut.
Și lucrul este că această “gândire a minții” nu se oprește niciodată. Ea este întotdeauna prezentă în viața ta de zi cu zi.
Multe dintre aceste filosofii estice au ca scop “liniștirea” acestei minți gălăgioase pe care o avem și presupun că este util să punem un mic capac peste ea.
Dar am descoperit că practicarea acestor tehnici are și un alt beneficiu, un beneficiu despre care psihologii încep să vorbească și să scrie.
Acest beneficiu este ceea ce eu numesc “Cele Două Minți”.
Cele două minți
Când închizi ochii și încerci să elimini orice gând (și eșuezi lamentabil, la fel ca noi toți), este evident că mintea ta gândește.
Dar dacă mintea ta gândește, atunci cine observă mintea gândind?
Wow…
Când ai practicat exercițiul și mintea ta continua să se întoarcă la ceea ce trebuie să faci mâine la serviciu, cine era cel care privea mintea ta cum se îngrijora despre ziua de mâine de la serviciu?
Era mintea ta care privea propria ta minte.
În Zen, lucrul acesta mai este descris drept “Minte Gânditoare” și “Minte Observatoare”. Cele două minți.
Aceasta este un concept comun în budism de secole, iar terapii occidentale noi, cum ar fi Terapia Acceptării și Angajamentului (ACT), încep să înțeleagă cât de utilă este această idee și cum poate rezolva multe dintre problemele noastre emoționale de zi cu zi.
Voi explica mai detaliat cele Două Minți și apoi voi arăta cum pot fi aplicate pentru a rezolva multe dintre problemele emoționale cu care ne confruntăm în viața de zi cu zi.
Mintea rătăcitoare
Problema cu Mintea Gânditoare este că nu o controlăm în totalitate
Nu mă crezi? O să-ți dovedesc.
Orice ai face, NU te gândi la un elefant roz. Nu te gândi la un elefant roz care ține în trompă o umbrelă albastră. În timp ce citești următoarele două paragrafe, nu te gândi deloc la un elefant roz.
OK, nu numai că ți-ai imaginat un mare elefant roz cu o umbrelă albastră, dar te-ai văzut gândindu-te la un elefant roz în timp ce citeai cele două paragrafe anterioare.
Mintea ta Observatoare a urmărit cum Mintea Gânditoare se lăsa atrasă în mod repetat de elefanții roz, în ciuda faptului că îi spunea Minții Gânditoare să nu se lase atrasă de acești elefanți.
Mintea Gânditoare vorbește neîncetat în timp ce aștepți în linie, în timp ce ești în pat și încerci să adormi, când “te dezconectezi” de conversații cu oamenii sau când mintea ta rătăcește în timpul lecturii (ceea ce sunt sigur că se va întâmpla cel puțin o dată cu mine… idiotule).
Mintea noastră Gânditoare este ca precum câine în călduri aflat într-o lesă ce aleargă încontinuu după lucruri și dacă nu suntem obișnuiți să folosim Mintea Observatoare, atunci Mintea Gânditoare ne trage după ea.
Dacă Mintea noastră Gânditoare începe să fie obsedată de atingerea nivelului 30 în Diablo sau cu ultimul episod din Supernatural, Mintea noastră Observatoare nu are puterea să o țină în frâu.
La fel se întâmplă și cu emoțiile. De fapt, aici se află majoritatea suferinței noastre – nu din cauza emoțiilor negative în sine, ci din cauza faptului că suntem neputincioși în fața faptului de a fi absorbiți de emoțiile negative.
Marea parte a stresului nostru psihologic și emoțional apare pentru că Mintea noastră Gânditoare și Mintea noastră Observatoare sunt “îmbinate” și nu recunoaștem diferența dintre ele.
Una cu emoțiile
Oamenii mă întreabă tot timpul: “Cum pot să încetez să mă simt atât de gelos?” sau “Cum pot să încetez să mă simt atât de furios?” sau “Cum pot să nu mai fiu nervos în această situație?”
Răspunsul: nu poți. Nu poți controla Mintea Ta Gânditoare. Acele emoții apar și vor continua să apară.
Trucul constă în a nu te contopi cu acele emoții atunci când apar.
În Zen, se sugerează că în loc să spunem “Sunt furios,” să spunem “Simt furie.” În loc să spunem “Sunt nervos,” să spunem “Simt neliniște.” În loc să spunem “Sunt gelos,” să spunem “Simt invidie.”
Poate părea o diferență subtilă, dar încearc-o. Gândește-te la o situație recentă când ai simțit o emoție negativă, multă furie sau neliniște sau nesiguranță.
Acum, în loc să te gândești, “Am fost furios pe fratele meu,” gândește în schimb, “Am simțit furie față de fratele meu.” Ai avut furie, dar nu ai fost controlat de furie.
Emoțiile nu sunt o alegere. Comportamentul este.
Acționează în ciuda ta
Oamenii mă întreabă tot timpul: “Cum faci față fricii de eșec?” sau “Cum nu te îngrijorezi că vei fi respins?”
Eu fac față fricii și îngrijorării prin a face față fricii și îngrijorării.
(Știu, este un răspuns foarte enervant.)
Simt aceeași frică și îngrijorare ca oricine altcineva, doar că nu mă identific cu ele. Le accept și merg înainte în ciuda lor.
Nu permit Minții Mele Gânditoare să mă controleze. Mă desprind de emoțiile mele. Când simt frică, aleg conștient să acționez în ciuda ei. Când simt îngrijorare, aleg conștient să acționez în ciuda ei.
De exemplu, atunci când trebuie să stau jos și să scriu mult (precum acum), adesea mă simt neliniștit. Vreau să scriu ceva realmente extraordinar, pentru că știu că oameni (străini și în special apropiați) vor citi.
Un rezultat al acestei neliniști este amânarea.
Când eram mai tânăr și mă aflam în situații în care mă simțeam neliniștit și amânam (de exemplu, la o lucrare importantă la școală), obișnuiam să iau o decizie de genul: “Nu pot face asta pentru că sunt prea obosit” sau “Nu pot să mă concentrez precum alți oameni, trebuie să am ADHD sau ceva asemănător.”
Lucrul acesta se întâmpla atunci când eram contopit cu Mintea Mea Gânditoare. Nu exista nicio separare între emoțiile mele și identitatea mea.
Simțeam neliniște și aveam gândul “Nu pot face asta din motivele X, Y sau Z” și acceptam situația pe loc. Eram un sclav al Minții Mele Gânditoare, tras după lesa ei.
Acum, în zilele de azi, pot să stau jos și să scriu 2000 de cuvinte sau mai mult într-o singură zi. Încă simt aceeași anxietate. Încă aud aceleași gânduri (“Trebuie să mănânc mai întâi,” “Ar trebui să dorm o oră, două” “Acum nu sunt în dispoziția pentru scris.”)
Dar acum, în loc să mă identific cu aceste gânduri, le recunosc:
-
- “Simt neliniște în legătură cu scrisul de astăzi.”
-
- “Am gândul că trebuie să mănânc mai întâi.”
-
- “Am gândul că trebuie să dorm o oră, două mai întâi.”
Și apoi mă întorc către Mintea Mea Gânditoare și îi spun prompt că spune prostii și că nu am nevoie de nimic altceva decât să mă așez și să încep să scriu.
Cu toții producem scuze și emoții negative involuntar.
Si, ia ghici? Acest lucru nu se va schimba NICIODATĂ.
Nu mă interesează câte gânduri pozitive produci, ce fel de terapii faci sau ce fel de rahaturi spirituale new age inventezi – gândurile și emoțiile negative sunt produse naturale ale creierului uman.
Nu poți scăpa de ele. Niciunul dintre noi nu poate.
Ce poți face este să le accepți. Să te desprinzi de ele. Și apoi să acționezi în ciuda lor.
Când oamenii vin la mine și întreabă cum să facă să “înceteze să se simtă furioși” sau “cum să nu mai fie nervoși,” asta e problema lor:
În momentul în care încerci să elimini un gând sau o emoție, îl faci mai puternic.
După cum spune proverbul budist: “Ceea ce reziști, va persista.”
Sau, cum spune Tony Robbins: “Simți lucrul asupra căruia te concentrezi.” Cu cât te concentrezi mai mult pe o emoție, cu atât devine mai puternică. Prin urmare, emoțiile negative sunt ca nisipul mișcător, cu cât te străduiești să ieși din ele, cu atât te afunzi mai adânc în ele.
Trucul constă în a le accepta și apoi a le lăsa să plece. Aceasta este o abilitate și un proces, dar nu poate fi practicată până nu recunoști că există două minți și că tu controlezi doar una dintre ele.
Ce este de făcut
Iată câteva exerciții pe care le poți face pentru a-ți separa cele două minți și, prin urmare, pentru a-ți controla mai mult comportamentele, în ciuda gândurilor și emoțiilor tale.
Exercițiul 1
Întotdeauna când simți o emoție sau un gând puternic, dezidentifică-te de ele și apoi preia-le în posesia ta.
-
- “Șeful meu nu este un idiot. Dar am gândul că șeful meu este un idiot.”
-
- “Nu-l urăsc pe fostul meu iubit. Simt ură față de fostul meu iubit.”
-
- “Nu sunt singur și deprimat. Simt singurătate și depresie.”
Limbajul este foarte puternic.
Dezidentificarea de aceste emoții și gânduri în acest fel face două lucruri: 1) sugerează că sunt stări temporare, nu condiții permanente; și 2) te forțează să-ți asumi responsabilitatea pentru ele.
Nu sunt vina nimănui, pur și simplu sunt.
Exercițiul 2
Mulțumește Minții Tale Gânditoare pentru gândurile și emoțiile negative. Aceasta este o tehnică din ACT și este eficientă. Poate părea absolut ciudat, dar este eficientă pentru că te FORȚEAZĂ să accepți emoțiile tale negative în loc să le combați.
-
- “Mulțumesc, Minte Gânditoare, că simt nervozitate înainte de întâlnirea pe care o am diseară. Mă va menține pe călcâie”
-
- “Mulțumesc, Minte Gânditoare, pentru că ești supărată pe șeful meu. Apreciez cu adevărat cât de mult îți pasă.”
Va părea foarte ciudat să exprimi recunoștință față de emoțiile negative. Dar vei observa că în timp, acest lucru va diminua puterea gândurilor și emoțiilor și te va determina să acționezi în ciuda lor.
Exercițiul 3
În cele din urmă, dacă te găsești în mijlocul unui moment tensionat sau dacă există ceva care te macină cu adevărat, încearcă următorul exercițiu.
Gândește-te la ceva care te-a deranjat recent și ține-l în minte. Poate fi prietena ta care te-a tot bătut la cap. Poate că te temi să vorbești cu acea fată drăguță din clasa de lângă tine. Poate că vrei să renunți la locul de muncă.
Sintetizează-l într-o singură propoziție, cum ar fi “Îmi e teamă să renunț la locul de muncă.” Sau “Mă simt iritat din cauza prietenei mele.”
Acum închide ochii și imaginează-ți că Bugs Bunny spune asta, în timp ce mestecă un morcov. Apoi Mickey Mouse spune asta, în timp ce dansează și se dă peste cap. Pretinde că Alvin și veverițele ți le cântă sub forma unui colind de Crăciun.
Acum, transformă totul într-o imagine. Poate să fie prietena ta supărată sau poți să fii tu sărac și așezat pe marginea trotuarului. Pune acea imagine pe un ecran de televizor. Fă culorile amuzante și pune pe tine un costum cu buline. Transformă părul prietenei tale în bastonașe de zahăr.
Fă gândul să arate și să sune absolut ridicol în mintea ta. Petrece timp și joacă-te cu el. Încearcă să te faci să râzi.
După ce ai făcut acest lucru timp de un minut sau două, oprește-te. Cum te simți?
Probabil te simți mult mai bine și emoția negativă nu mai este la fel de puternică ca înainte.
(Sfârșitul exercițiilor.)
Sfârșitul sclaviei
Separarea Minții Tale Observatoare de Mintea Ta Gânditoare este un obicei care necesită practică. Dar odată ce începi să o faci, te vei simți din ce în ce mai puțin sclavul propriilor gândurilor și al emoțiilor. Vei prelua mai mult control asupra vieții tale interne zilnice și te vei simți mai bine în legătură cu asta.
În opinia mea, acesta este cel mai important pas pentru dezvoltarea auto-disciplinei și pentru a acționa în ciuda nevrotismelor sau a problemelor mentale de care poți suferi.
Odată ce ai separat și diferențiat cele două minți, poți începe să-ți evaluezi gândurile și sentimentele tale dintr-un loc obiectiv și să decizi care sunt utile și care sunt dăunătoare.
Iar viața ta va fi mai bună din cauza asta.