De-a lungul timpului, am subliniat importanța de a fi confortabil cu incertitudinea și ambiguitatea. Este crucial să punem sub semnul întrebării toate credințele și aspirațiile noastre prețioase, să cultivăm scepticismul și să analizăm cu atenție chiar și convingerile noastre cele mai profunde, mai ales pe cele legate de propria noastră persoană. Având în vedere caracterul fundamental nesigur al creierelor noastre, adesea nu suntem cu adevărat conștienți despre ceea ce afirmăm, chiar și atunci când suntem convinși că știm, și așa mai departe.
Dar nu am dat niciodată exemple concrete sau explicații. Ei bine, iată-le. Așa cum sunt demonstrate de psihologie.
Ești înclinat către egoism
Există un concept în psihologie numit Biasul Actor-Observator și, în mare, sugerează că suntem cu toții egoiști. De exemplu, dacă te afli la o intersecție și altcineva trece pe roșu, probabil vei crede că este un egoist fără niciun dubiu, punându-i în pericol pe ceilalți șoferi doar pentru a câștiga câteva secunde. Pe de altă parte, dacă ești tu cel care trece pe roșu, vei ajunge la tot felul de concluzii despre cum a fost o greșeală nevinovată, despre cum un copac îți bloca vederea sau despre cum faptul că ai trecut pe roșu nu a rănit într-adevăr pe nimeni.
Nu știi cu adevărat ce te face fericit
În cartea sa “Cum să dai peste fericire“, psihologul de la Harvard, Daniel Gilbert, subliniază că avem dificultăți în a ne aminti cum ne-am simțit în trecut în legătură cu anumite aspecte și în a anticipa corect cum ne vom simți în viitor în legătură cu aceleași lucruri. Avem tendința să ne amintim lucrurile rele ca fiind mult mai rele decât au fost în realitate și lucrurile bune ca fiind mult mai bune decât au fost în realitate. Similar, atunci când ne proiectăm în viitor, supraestimăm cât de fericiți ne vor face lucrurile bune și cât de nefericiți ne vor face lucrurile rele. De fapt, adesea nici măcar nu suntem conștienți de cum ne simțim cu adevărat în prezent.
Ești ușor de manipulat
Te-ai intersectat vreodată cu acei indivizi din centrul orașului care distribuie broșuri sau cărți “gratuite” și, după ce accepti un exemplar, te abordează prompt cu întrebări despre aderarea la o anumită organizație sau despre posibilitatea de a contribui financiar la cauza lor? Probabil te simți ciudat și inconfortabil, căci vrei să spui “nu”, dar tocmai ai primit ceva gratuit și nu vrei să pari egoist. Ei bine, această situație este orchestrată intenționat. Se pare că procesul decizional al oamenilor poate fi ușor manipulat în diferite moduri, iar una dintre tactici constă în a oferi cuiva un “cadou” înainte de a cere un favor în schimb (ceea ce crește șansele de a obține favorul solicitat).
Nu știi ce nu știi
Cercetătorii au descoperit că unele persoane cu leziuni în părțile vizuale ale creierului pot totuși “vedea” și nici măcar nu își dau seama. Aceste persoane sunt oarbe și îți vor spune că nu pot vedea propria mână aflată în fața lor. Dar dacă le pui o lumină în față în câmpul lor vizual drept sau stâng, vor putea ghici corect de pe ce parte a venit lumina în mod mai mult sau mai puțin constant. Și totuși, îți vor spune că au ghicit. Acest lucru ilustrează o ciudățenie amuzantă a minții umane: cunoașterea și senzația de a recunoaște acea cunoaștere sunt două lucruri complet separate. Și la fel ca acești oameni orbi, toți putem avea parte de cunoaștere fără senzația de cunoaștere. Dar opusul este, de asemenea, adevărat: poți simți că știi ceva chiar și atunci când, de fapt, nu știi.
Emoțiile îți schimbă percepțiile
Dacă ești precum majoritatea oamenilor, atunci ai tendința să iei decizii proaste influențate de emoții. Colegul tău face o glumă despre pantofii tăi; te enervezi foarte tare pentru că acei pantofi ți-au fost dați de bunica ta aflată pe moarte, așa că decizi: “Nu vreau să am de-a face cu oameni din ăștia” și renunți la serviciu pentru a trăi din ajutorul social. Nu e deloc o decizie rațională. Dar stai, devine și mai rău. Se pare că pur și simplu a evita să iei decizii importante în timpul experimentării emoțiilor nu este suficient. Se întâmplă ca emoțiile să-ți influențeze deciziile zile, săptămâni sau chiar luni mai târziu, chiar și după ce te-ai liniștit și ai “analizat” situația mai departe. Emoții, pe care nici măcar nu îți aduci aminte că le-ai avut acum trei ani, ar putea influența faptul de a rămâne acasă și de a te uita la televizor sau de a ieși cu prietenii diseară – ori dacă te alături unei secte.
Memoria ta este defectă
Elizabeth Loftus este una dintre cercetătoarele de vârf din lume în domeniul memoriei, și ea va fi prima care îți spune că memoria ta este defectă. În principiu, ea a descoperit că amintirile noastre despre evenimentele trecute pot fi ușor modificate de experiențe anterioare sau de informații noi și incorecte. Ea a fost cea care a făcut pe toată lumea să realizeze că mărturia martorilor oculari nu reprezintă cu adevărat standardul de aur pe care mulți îl considerau în sălile de judecată.
La început, s-ar putea părea că mama natură a greșit în ceea ce privește memoria umană. Până la urmă, nu ai folosi un calculator care ar pierde sau ar modifica în mod constant fișierele tale după ce ai terminat să lucrezi la ele. Dar creierul tău nu stochează foi de calcul, fișiere text sau GIF-uri cu pisici. Memoria are de fapt o altă funcție la care rareori ne gândim, și este o funcție mult mai importantă și mult mai complexă.
Ca ființe umane, avem nevoie de o identitate, de o conștientizare a “cine” suntem, pentru a naviga prin situațiile sociale complexe și, în mod real, pentru a duce la bun sfârșit majoritatea sarcinilor de zi cu zi. Amintirile noastre contribuie la construirea identităților noastre, oferindu-ne o poveste a trecutului nostru.
“Tu” nu ești cine crezi că ești
Modul în care te exprimi și te porți, să spunem, pe Instagram, probabil că nu este exact același mod în care te exprimi și te porți atunci când ești “offline”. Felul în care te comporți în jurul bunicii tale este probabil destul de diferit de felul în care te comporți în jurul prietenilor tăi. Ai un “eu la serviciu”, un “eu acasă”, un “eu în familie”, un “eu când ești singur” și multe alte “eu-uri” pe care le folosești pentru a naviga și supraviețui într-o lume socială complexă. Dar care dintre acestea este “adevăratul” tu?
În decursul ultimelor două decenii, psihologii sociali au început să dezvăluie că ideea unui “sine central” – un “tu” neschimbător și permanent – este doar o iluzie. Noile cercetări încep să arate modul în care creierul poate construi o senzație de sine și cum substanțele psihoactive pot altera temporar creierul, determinând o dizolvare temporară a percepției noastre de sine. Aceasta subliniază caracterul efemer și iluzoriu al identităților noastre.
Experiența ta fizică a lumii nu este chiar atât de reală
Deții un sistem nervos incredibil de complex, care trimite în mod constant informații către creierul tău. Conform unor estimări, sistemele tale senzoriale – văzul, atingerea, mirosul, auzul, gustul și echilibrul – transmit aproximativ 11 milioane de biți de informație către creierul tău în fiecare secundă. Cu toate acestea, chiar și această cantitate imensă reprezintă doar o infimă parte din lumea fizică din jurul tău. Lumina pe care o putem percepe este doar o mică porțiune a spectrului electromagnetic. De exemplu, câinii pot detecta sunete și mirosuri ale unor lucruri despre care noi nici măcar nu știm că există. Sistemele noastre nervoase nu funcționează doar ca niște colectoare de date, ci mai degrabă ca niște filtre de date. Poți să-ți imaginezi că pentru fiecare cuvânt pe care l-ai văzut și citit în acest mesaj, există alte 536.303.630 de cuvinte scrise pe care nu le poți percepe. Cam așa ne petrecem fiecare zi din viață.