Pe parcursul existenței noastre, ne confruntăm cu numeroase lecții dificile, precum:
- Nu considera ceva adevărat doar pentru că a fost rostit de părinții tăi.
- Nu opta pentru un loc de muncă doar pentru că promite venituri mai mari.
- Nu te aventura într-o relație cu cineva doar pentru că ți-o trage precum un pornstar.
- Evită să declanșezi un conflict cu Rusia.
Aceste lecții sunt esențiale pentru a naviga cu succes prin viață. Prin urmare, acest articol se concentrează asupra modului în care putem lua decizii mai informate și a evita să ne compromitem existența. Ești gata?
Percepția noastră asupra procesului de luare a deciziilor s-a dezvoltat semnificativ de-a lungul istoriei. În vremurile antice, se credea că deciziile erau influențate în mare parte de caracterul moștenit. Dacă te nașteai într-un mediu în care se întâmplau lucruri de rahat, exista tendința să adopți și tu un astfel de comportament și să faci lucruri de rahat. În contrast, dacă te nășteai într-un mediu pozitiv, tendința era să urmezi calea cea bună.
În Evul Mediu, luarea deciziilor era percepută ca o luptă simbolică între bine și rău. Oamenii credeau în influențe divine, în îngeri sau demoni, care modelau alegerile individuale și determinau acțiuni virtuoase sau groaznice. Abia în perioada Iluminismului, am început să înțelegem mai bine procesul decizional. Am realizat că avem liber arbitru și că suntem capabili să alegem, să optăm pentru bine sau rău, și să ne transformăm pe măsură ce trecem prin viață.
Locke, Adam Smith și Tabula Rasa
Această perspectivă a fost conturată în special de contribuția lui John Locke în anii 1600. Locke a propus teoria că oamenii se nasc precum “foaie albă” (Tabula Rasa), iar experiențele ulterioare își pun amprenta asupra personalității fiecăruia, modelându-ne preferințele și credințele în viață. De exemplu:
Dacă am fost crescuți într-un mediu defavorabil, este posibil să adoptăm aceste trăsături din cauza influenței părinților sau a cercului social.
Notă! Tabula rasa este conceptul conform căruia individul nu se naște cu o serie de informații, ci le dobândește din experiență sau percepție, după empiriști.
Simplificând, Locke a înțeles că multe dintre convingerile și valorile noastre provin din mediul înconjurător. Cu toate acestea, momentul filozofic esențial în înțelegerea agenției individuale a fost configurat de economistul preferat al multora, Adam Smith.
Acest moment a avut loc în perioada incipientă a capitalismului și comerțului global, când oamenii au început să înțeleagă că deciziile și motivele individuale, combinate, pot genera beneficii colective mai mari. Economia inițială a privit societatea ca pe un ansamblu de indivizi care iau decizii bazate pe raționamente și evaluări ale costurilor și beneficiilor. Practic, fiecare aspect a devenit o alegere economică. De la decizia de a părăsi orașul natal pentru a trăi într-un oraș mai mare, până la întrebarea “Sunt avantajele mai mari decât costurile?”
Deci, perspectiva predominantă era că, în cele din urmă, fiecare se comportă într-un mod rațional și competent.
Deciziile și Complexitatea Lor
Această idee, că toată lumea evaluează în mod tăcut și subconștient costurile și beneficiile în mintea noastră, este cunoscută ca analiza cognitivă a costurilor și beneficiilor. Este foarte simplu; să zicem că stau întins pe canapea și gunoiul meu e plin și dă pe afară. Nu am chef să duc rahatul de gunoi afară; e enervant. Deci, în mintea mea, există o mică balanță care funcționează: beneficiul de a sta pe canapea toată ziua, în comparație cu beneficiul de a duce gunoiul afară. Care dintre ele cântărește mai mult?
Acum, fiecare persoană are un prag diferit unde, la un moment dat, gunoiul începe să miroasă, pătrunde în casă cu un miros neplăcut, iar tu începi să te enervezi profund, simțind că viața ta este risipită. Brusc, balanțele se înclină, te ridici și duci gunoiul afară (Te regăsești? Eu sigur o fac). Poți vizualiza cele mai de bază comportamente umane în acest fel.
Problema survine atunci când trebuie să iei decizii majore în viață. Să spunem că mă străduiesc să decid dacă să renunț la slujba de scriitor pentru a deveni călugăr în următorii șapte ani. Pot să aplic și chestia cu costurile și beneficiile, dar problema apare când consecințele sunt atât de masive și neclare încât este imposibil să știu obiectiv, de exemplu, ce valoare are să îmi dau demisia din cariera mea sau care este valoarea de a mă retrage într-o peșteră și a contempla un perete timp de șapte ani.
Nu știm cu adevărat, știm într-o vagă măsură, credem că știm, dar suntem foarte slabi la extrapolarea evenimentelor pe termen lung sau în anticiparea consecințelor extinse asupra întregii noastre vieți.
În jurul anilor ’70 și ’80, economiștii și psihologii au început să înțeleagă că este foarte dificil să judecăm cu acuratețe chestiunile legate de costuri și beneficii. A devenit evident că oamenii au dificultăți în a anticipa cu precizie costurile reale și beneficiile acțiunilor lor.
Greșim constant în a anticipa cum ne vor influența emoțional lucrurile pe care credem că le vom face. Ceea ce presupunem că ne va aduce o fericire intensă se dovedește, adesea, a ne oferi doar o fericire modestă, în timp ce circumstanțele pe care le anticipăm ca fiind profund nefavorabile nu ne afectează întotdeauna așa cum ne-am imaginat. Uneori, acțiunile pe care le estimăm ca fiind mai puțin satisfăcătoare se transformă în unele dintre cele mai semnificative experiențe ale vieții noastre.
Așa că, în acest sens, devine foarte foarte dificil să evaluăm cu precizie care este decizia bună pentru noi. Ceea ce au descoperit acești psihologi este că, în principiu, acționăm bazându-ne pe cea mai bună presupunere, aproape tot timpul, și o parte uriașă a acestei situații se datorează faptului că suntem ușor influențați de diverse bias-uri și prejudecăți.
Înțelegerea Științifică a Deciziilor
Să luăm ca exemplu fiecare sezon de cumpărături de Crăciun. În timpul Black Friday-ului, există videoclipuri cu oameni care se bat în magazine pentru prăjitoare sau televizoare. Adică, ce rahat, merită să primești un pumn în ochi pentru niște amărâte de prăjitoare?
Deci, acesta este unul dintre acele cazuri în care știința a avut nevoie de cam 300 de ani să ajungă la nivelul bunului simț. Desigur, oamenii se comportă irațional, desigur, cheltuim bani pe rahaturi prostești, și desigur, nu avem nicio idee în legătură cu ce ne va face într-adevăr fericiți sau nu.
Chiar și deciziile cu risc scăzut legate de afaceri sau cariera noastră ne pot paraliza.
Am petrecut doi-trei ani cu gândul să creez acest site. Am scris de mai multe ori în notițe și în jurnal, am discutat cu multe persoane, chiar am cumpărat un domeniu într-o perioadă, dar nu am făcut absolut nimic. De ce? Nu știu, mereu găseam motive. Oh, sunt prea ocupat, nu știu ce să spun, nimeni nu o să mă urmărească, e stupid. Eram anxios, îmi era frică, era ceva nou, era provocator, și nu știam dacă va funcționa. Dar când am stat jos și m-am gândit strategic (prin eliminarea propriilor mele emoții din ecuație), am realizat că situația era ceva de genul:
“- Desigur, nu există niciun motiv pentru care să nu fac asta.
– De ce te plângi și te agiți, făcând tot felul de zgomote? Poate oamenii vor observa că vorbesc singur.
– Ei bine, de ce ar fi ceva în neregulă să vorbești cu tine însuți? Nu știu, totuși și tu vorbești cu tine însuți în mod constant. De fapt, scrisul reprezintă o formă de a purta un dialog cu propriile gânduri și faci asta tot timpul.
– Da, pare că oamenilor le place acest lucru. Deci, care este problema ta?
– Care este problema ta? (Dialog între mine și, surprinzător, tot eu.)”.
Unde am rămas?
În ultimă instanță, economia are dreptate: avem această balanță în mintea noastră. Problema constă în faptul că nu suntem obiectivi în ceea ce privește elementele pe care le plasăm pe fiecare parte a acestei balanțe. Emoțiile și prejudecățile noastre introduc o pondere diferită în fiecare parte a balanței. Astfel, primul pas spre înțelegere constă în a conștientiza cum aceste influențe subiective și prejudecăți afectează modul în care gândim, cum percepțiile noastre asupra lucrurilor devin înclinate într-o direcție sau alta și cum suntem distorsionați în a judeca greșit elementele implicate într-o decizie.
Notă! Biasurile sunt o categorie largă de noțiuni din logică însemnând, în general, o exagerare în favoarea sau împotriva unui lucru, a unei persoane sau a unui grup în comparație cu alt lucru, altă persoană sau alt grup, într-un mod considerat a fi incorect sau injust.
Cărți
Există câteva cărți pe care cu adevărat te încurajez să le verifici, care te pot învăța aceste lucruri și te ajută să înțelegi cum mintea ta îți strică mereu aceste calcule.
Prima recomandare este o carte remarcabilă, intitulată “Influența” de Robert Cialdini, care dezvăluie diversele modalități în care suntem influențați și manipulați să credem că lucrurile sunt mai bune decât sunt în realitate. În carte, se prezintă un experiment interesant în care s-a descoperit că oamenii care se strecoară în fața la coadă îi enervează pe toți ceilalți. Adică, la naiba cu cei care se bagă în față. Cu toate acestea, s-a observat că oamenii care se strecoară în față și apoi oferă un motiv pentru acțiunea lor nu mai stârnesc iritare, chiar dacă motivul este lipsit de logică. În experiment, participanții care s-au strecurat în față pentru diverse motive, apoi s-au întors și au spus, de exemplu, “Îmi pare rău, câinele meu a murit săptămâna trecută”, au fost acceptați în continuare fără reacții negative. Aceasta ridică întrebarea: ce anume se întâmplă aici? Adică, ce rahat?
O altă carte extraordinară, una dintre favoritele mele personale, este “În căutarea fericirii” de Daniel Gilbert. Această carte aduce în discuție cercetări captivante despre emoții, explorând modul în care ne amintim greșit emoțiile noastre, cum facem previziuni eronate despre emoțiile viitoare, și cum percepem că am fost mult mai deranjați în trecut pentru că tata a ratat ziua noastră decât am fost în realitate. Cartea analizează, de asemenea, anticiparea noastră că vom fi mult mai afectați în viitor atunci când tata va rata din nou ziua noastră: “Nu mai rata ziua mea de naștere, tati”.
Și în final, clasicul laureat al premiului Nobel, “Gândirea rapidă, Gândirea lentă” de Daniel Kahneman. Este o privire densă și cuprinzătoare asupra multor bias-uri cognitive și euristici care ne încurcă în procesul nostru de luare a deciziilor și e pur și simplu, uimitoare.
O Abordare Realistă a Deciziilor
Așadar, inițial, pasul este să te informezi cu privire la modul în care propria ta minte te influențează în procesul de luare a deciziilor.
Pasul doi este să utilizezi unele instrumente care să te ajute să devii mai rațional, să-ți externalizezi procesul de gândire, astfel încât să poți înlătura acele forțe emoționale care pun degetul pe balanță. Cea mai ușoară cale de a face asta este să notezi lucrurile.
Există ceva în legătură cu a-ți scrie gândurile care te obligă să le privești ca și cum nu ar fi ale tale. Așadar, de fiecare dată când trebuie să iau o decizie majoră în viața mea, încep să scriu despre asta, detaliind procesul meu de gândire și explicând toate argumentele și motivele pentru care doresc să iau această decizie. De obicei, observ că, folosind acest proces, am tendința să exagerez sau să subestimez importanța lucrurilor.
O altă modalitate de a face asta, evident, este să găsești un consilier sau un mentor, ori pe cineva pe care îl admiri, poate chiar un prieten care nu-și va bate joc și care are curaj să-ți spună în față totul, chiar dacă lucrurile pe care trebuie să le auzi or să doară. Vorbește cu ei despre procesul tău de gândire și apoi cere-le în mod activ să te provoace.
Și, în final, ultima strategie este ceva mai puțin științifică, dar este una în care eu cred destul de puternic, anume, optimizarea deciziilor tale pentru a evita orice regret. În cele din urmă, multe lucruri sunt imposibil de știut dacă sunt bune sau nu, dar dacă te întrebi dacă o să regreți că ai făcut asta sau nu, adesea acest lucru îți poate oferi răspunsul.
Spre exemplu:
Într-un anumit moment din trecut, am fost pus în fața unei decizii cruciale: să renunț la cariera mea stabilă și să încep o afacere proprie. Această perspectivă m-a copleșit; aveam un loc de muncă confortabil și sigur, dar simțeam că am potențialul de a face ceva mai mare. Cu toate acestea, existau multe necunoscute și riscuri în ceea ce privește conducerea unei afaceri. M-am întrebat: “Peste câțiva ani, dacă nu mă lansez în această aventură, o să regret?” Răspunsul interior a fost destul de clar: “Da, cred că mereu m-aș fi întrebat ce ar fi putut fi dacă aș fi încercat.” Așa că am continuat să explorez opțiunea: “Dacă aleg să încep această afacere, o să regret decizia în viitor?” Răspunsul a fost surprinzător: “Nu,” pentru că, în cel mai rău caz, aș fi învățat o mulțime de lucruri noi și aș fi putut reveni la domeniul meu anterior. Acest proces de auto-reflecție m-a convins că a-mi lansa propria afacere ar fi fost decizia cu cel mai mic potențial de regret.
Acest principiu a devenit un ghid pentru mine în luarea altor decizii majore: am căutat să înțeleg dacă aș regreta să fac sau să nu fac ceva și în majoritatea cazurilor, am înțeles că regretul ar fi venit mai degrabă din neparticipare, așa că am făcut pasul decisiv.
Adevărul este că, chiar și atunci când iei decizii excelente, nu poți afirma cu certitudine că sunt excelente în acel moment. Fiecare decizie excelentă tot pare foarte vulnerabilă și înspăimântătoare. Ești plin de îndoială, nu știi dacă va funcționa sau nu.
Consider că este incorect să presupui că există această idee conform căreia decizia corectă apare asemeni unui moment de revelație, ca și cum toate incertitudinile dispar și soluția pentru întreaga ta viață apare în mod miraculos. În realitate, asta nu se întâmplă niciodată. Deciziile bune, în special cele excelente, nu sunt recunoscute pentru că apar cu ușurință, ci pentru că identificarea cu exactitate a căii corecte este extraordinar de dificilă.
Prin urmare, din această perspectivă, cele mai bune decizii ar trebui să stârnească teamă și nesiguranță. Ele ar trebui să te determine să te simți inconfortabil și să-ți depășești limitele, deoarece acesta este un element esențial care le diferențiază. Acest aspect reprezintă un semnal al importanței acelui moment. Prin urmare, nu căuta deciziile care par comode și ușor de luat, ci caută-le pe acelea care îți alimentează îndoiala și nesiguranța, pentru că în acele momente se regăsește adevărata schimbare.