Cum să renunți

Recent, am trecut pe lângă locul unde am avut una dintre primele mele întâlniri. Timp de câteva minute, am zâmbit și am rememorat un mic colț fericit din povestea noastră. Acea întâlnire a fost pur și simplu magică. Una dintre acele seri la care visezi când ești un adolescent stângaci. Dar acum, ca tânăr adult singur, începi să crezi că astfel de momente ar putea să nu se mai întâmple niciodată.

 

Și apoi se întâmplă. O noapte pe care ai șansa să o trăiești poate de câteva ori în viață, dacă ai noroc.

 

Și odată cu această realizare, am început să simt un fel de tristețe ușoară. Am plâns în sinea mea pentru o mică pierdere a propriei persoane – acel tânăr de 18 de ani arogant și plin de încredere, care pășea în acel loc fără să aibă nicio idee despre ce avea să urmeze: potențialul infinit care ne aștepta, intensitatea emoțiilor pe care nu știam cum să le gestionez.

 

Cei doi oameni pe care îi reprezentam în acea seară dispăruseră acum. Și nu se vor mai întoarce niciodată.

 

Nu voi mai avea ocazia să te întâlnesc pentru prima dată.

 

Nu voi mai putea să mă îndrăgostesc nebunește într-un fel care să mă entuziasmeze și să mă terorizeze în același timp.

 

Există o ignoranță dulce, arogantă în sine în versiunea mea mai tânără, care a fost iremediabil pierdută. Iar în ciuda pierderii din cele mai bune motive, tot m-a întristat. Pentru câteva momente, mi-am plâns trecutul în tăcere, așa cum cineva își plânge moartea unei rude îndepărtate.

 

Și apoi am mers mai departe.

 

Nu sunt străin de pierdere. Nu cred că vreunul dintre noi este.

 

Am văzut membri ai familiei și prieteni murind. Am avut relații romantice care s-au încheiat într-o „explozie” spectaculoasă și altele care s-au stins încet, în tăcere. Am pierdut prieteni, locuri de muncă, orașe, etc. Am pierdut diferite convingeri – în mine și în alții.

 

Fiecare pierdere este o formă de moarte. În fiecare caz, a existat odată o experiență – un lucru, o idee, o persoană – care i-a conferit un sens vieții tale. Iar acum, aceasta nu mai există.

 

A face față pierderii implică întotdeauna aceleași dinamici.

 

În fiecare caz – fie că este vorba despre pierderea unei prietenii, a unei cariere, a unei relații sau a unui membru, orice ar fi – suntem nevoiți să ne confruntăm cu faptul că nu vom mai experimenta niciodată ceva sau pe cineva.

 

Suntem nevoiți să ne confruntăm cu un gol interior și să acceptăm durerea. Suntem nevoiți să înfruntăm cuvântul acela înfiorător: “Niciodată”.

 

“Niciodată” doare pentru că înseamnă că nu poate fi schimbat. Și întotdeauna ne place să credem că lucrurile pot fi schimbate. Această posibilitate ne face să ne simțim mai bine.

• • “Doar muncește puțin mai mult!”

• • “Trebuie doar să îți dorești suficient de mult!”

Aceste expresii ne încurajează să acționăm. Ele sugerează că dacă nu suntem mulțumiți de ceva, ar trebui să intervenim și să facem schimbări. Dar “niciodată”? “Niciodată” înseamnă că s-a sfârșit.

 

“Niciodată” înseamnă că a dispărut. “Niciodată” înseamnă pentru totdeauna. Și asta este cu adevărat ceva greu de suportat.

 

Nu poți aduce niciodată înapoi la viață o persoană decedată. Nu poți apăsa niciodată pe butonul de “reset” în cazul unei relații distruse. Nu poți remedia o tinerețe irosită, repara o greșeală din trecut sau retrage acele cuvinte care au distrus prietenia. Când a dispărut, a dispărut.

 

Și nu va mai fi niciodată la fel, indiferent ce faci. Și asta, într-un sens psihologic real, distruge o mică parte din tine. O parte care în cele din urmă trebuie reconstruită.

 

Fiecare pierdere este o pierdere parțială a cine ești tu

Unul dintre cele mai frecvente subiecte de discuție pe care le abordez cu prietenii și cu oamenii este despre cum să-și refacă relația cu fostul partener. Unii dintre ei formulează întrebarea mai politicos – spun că vor să-și “rezolve lucrurile” sau să “repare lucrurile”, dar în realitate se reduce la “M-a părăsit și doare. Ce să spun sau să fac ca să îl/o recâștig?”

 

Dar această întrebare nu a avut niciodată un sens pentru mine. În primul rând, dacă ar exista o metodă testată și adevărată de a-ți recâștiga un fost partener, am fi a) descoperit-o de mult timp și b) despărțirile sau divorțurile nu ar exista. Lumea ar fi inundată de cupluri căsătorite și fericite. Și probabil că multe persoane ar rămâne fără serviciu.

 

Dar, mai important, încercarea de a “câștiga” înapoi un fost partener este imposibilă, deoarece chiar dacă “funcționează”, relația refăcută nu va semăna niciodată perfect cu cea din trecut: va fi o afacere fragilă, simulată, compusă din două persoane complet diferite și sceptice, reluând aceleași probleme și drame, iar și iar, în timp ce își reamintesc de motivele pentru care lucrurile au eșuat în primul rând.

 

Când mă gândesc la toate cuplurile fericite pe care le cunosc, știi câte dintre ele spun: “Oh, a fost un adevărat nenorocit, dar apoi și-a cerut scuze, mi-a cumpărat o prăjitură și flori, iar acum suntem căsătoriți fericiți”?

 

Niciunul dintre ei.

 

Ceea ce aceste persoane nu înțeleg este că: relațiile nu se termină pentru că doi oameni au făcut ceva greșit unul față de celălalt; relațiile se încheie pentru că doi oameni nu sunt potriviți unul pentru celălalt.

Toți am trecut prin despărțiri înainte. Și cu toții, în momentele noastre de slăbiciune, am plâns după foștii noștri parteneri, am scris texte jenante, am băut prea mult alcool într-o seară de marți și am plâns în tăcere ascultând acea melodie care ne aducea aminte de ei.

 

Dar de ce dor atât de tare despărțirile? Și de ce ne simțim atât de pierduți și neputincioși în urma lor? Acest articol va acoperi modul de a face față tuturor tipurilor de pierderi, dar deoarece pierderea relațiilor intime/romantice (parteneri și membri ai familiei) este în mod clar cea mai dureroasă formă de pierdere, ne vom folosi în principal de acestea drept exemplu pe parcurs.

 

Dar mai întâi, trebuie să înțelegem de ce pierderea doare atât de rău. Așa că voi prezenta o listă de puncte pentru a clarifica totul:

• • Pentru a fi indivizi sănătoși și funcționali, avem nevoie să ne simțim bine în legătură cu noi înșine. Pentru a ne simți bine în legătură cu noi înșine, trebuie să simțim că timpul și energia noastră sunt folosite în mod semnificativ. Sensul este combustibilul minții noastre. Iar atunci când rămânem fără el, totul se oprește din a mai funcționa.

• • Principalul mod în care generăm sens este prin relații. Voi folosi termenul “relație” într-un sens larg în acest articol. Nu avem relații doar cu alte persoane (deși aceste relații tind să fie cele mai semnificative pentru noi), ci avem și relații cu cariera noastră, comunitatea noastră, grupurile și ideile cu care ne identificăm, activitățile în care ne implicăm și multe altele. Toate aceste relații pot conferi un sens vieții noastre și, prin urmare, să ne facă să ne simțim bine în legătură cu noi înșine.

• • Relațiile nu doar că oferă un sens vieților noastre, ci ne definesc înțelegerea despre noi înșine. Sunt un scriitor datorită relației cu scrisul. Sunt un fiu datorită relației cu părinții mei. Sunt un român datorită relației cu țara mea. Dacă mi se iau oricare dintre aceste lucruri – să zicem, sunt trimis din greșeală în Coreea de Nord (ups) și nu voi mai putea să scriu – voi simți o mini criză în legătură cu identitatea mea pentru că activitatea care a conferit atât de mult sens vieții mele în ultimul timp nu-mi va mai fi disponibilă (asta și, știi tu, faptul că sunt blocat în Coreea de Nord).

• • Când una dintre aceste relații este distrusă, acea parte a identității noastre este distrusă împreună cu ea. Ca urmare, cu cât relația a oferit mai mult sens vieții noastre, cu atât mai semnificativ va fi rolul său în identitatea noastră și cu atât mai paralizantă va fi pierderea când sau dacă o vom pierde. Deoarece relațiile personale în general ne oferă cel mai mult sens (și, prin urmare, fericire), acestea sunt relațiile care dor cel mai mult atunci când sunt pierdute.

• • Atunci când pierdem o relație, acest sens ne este luat. Brusc, acel lucru care a conferit atât de mult sens în viața noastră nu mai există. Ca rezultat, vom simți o senzație de gol acolo fix în locul unde era acel sens.  Vom începe să ne punem întrebări despre noi înșine, să ne întrebăm dacă ne cunoaștem cu adevărat, dacă am luat decizia corectă. În circumstanțe extreme, aceste întrebări vor deveni existențiale. Vom întreba dacă viața noastră are cu adevărat vreun sens. Sau dacă doar irosim oxigenul tuturor.

• • Această senzație de gol – sau mai exact, această lipsă de sens –  mai este cunoscută și sub numele de depresie. Majoritatea oamenilor cred că depresia este o tristețe profundă. Acest lucru este greșit. În timp ce depresia și tristețea apar adesea împreună, ele nu sunt același lucru. Tristețea apare atunci când ceva se simte rău. Depresia apare atunci când ceva se simte lipsit de sens. Când ceva se simte rău, cel puțin are un sens. În depresie, totul devine un mare gol. Și cu cât depresia este mai adâncă, cu atât mai profundă este lipsa de sens a oricărei acțiuni, până în punctul în care o persoană va lupta să se ridice dimineața, să facă duș, să vorbească cu alți oameni, să mănânce, etc.

• • Răspunsul sănătos la pierdere este să construiești încet, dar sigur, noi relații și să adaugi un sens nou vieții tale. Adesea ne referim la aceste perioade post-pierdere ca la “un nou început” sau “un nou eu”, și acest lucru este, într-un sens literal, adevărat. Construiți un “nou eu” adoptând noi relații pentru a le înlocui pe cele vechi.

• • Răspunsul nesănătos la pierdere este refuzul recunoașterii că o parte din tine este moartă și dispărută. Agățatul de trecut și încercarea disperată de a-l recupera sau retrăi într-un fel sau altul. Oamenii fac asta pentru că întreaga lor identitate și stima de sine erau legate de acea relație dispărută. Simt că nu mai sunt capabili sau vrednici să aibă relații pline de iubire și semnificație cu altcineva sau cu altceva în viitor.

• • Ironia constă în faptul că mulți oameni nu sunt în stare să se iubească sau să se respecte, deci aproape întotdeauna acesta este motivul pentru care relația lor a eșuat în primul rând.

Relațiile toxice și relațiile sănătoase

Pentru a înțelege de ce unii oameni au atât de multe dificultăți în a lăsa situațiile/persoanele/lucrurile să dispară, trebuie să înțelegem o simplă dicotomie:

• • O relație este toxică atunci când doi oameni sunt emoțional dependenți unul de celălalt – adică se folosesc unul pe celălalt pentru a obține aprobarea și respectul pe care nu sunt capabili să și-l ofere singuri.

• • O relație este sănătoasă atunci când doi oameni sunt interdependenți emoțional unul cu celălalt – adică se aprobă și se respectă reciproc pentru că se aprobă și se respectă pe ei înșiși.

Relațiile toxice au nevoie de dramă pentru a supraviețui. Oamenii toxici, pentru că nu se iubesc sau nu se respectă pe ei înșiși, nu sunt niciodată cu adevărat în stare să accepte complet ideea că cineva, altcineva i-ar putea iubi și respecta. Și dacă cineva apare oferindu-le iubire și respect, nu au încredere în asta sau nu vor accepta. Este precum zicala aceea veche: “Nu m-aș alătura niciodată unui club care m-ar accepta ca membru.”

 

Prin urmare, oamenii toxici sunt capabili să primească afecțiune doar de la cei care nu îi iubesc și nu își respectă propria persoană.

 

Acum, atunci te regăsești într-un astfel de ghem emoțional ca acesta – doi oameni care nu se iubesc și nu se respectă pe sine OR unul pe celălalt – evident, încep să se simtă foarte nesiguri unul în preajma celuilalt. Ce se întâmplă dacă mă părăsește? Ce se întâmplă dacă își dă seama că sunt un ratat? Ce se întâmplă dacă nu-i plac ingredientele de pe pizza pe care am comandat-o?

 

Ca atare, aceste persoane au nevoie de o modalitate de a testa în mod constant dacă celălalt într-adevăr vrea să fie cu ele sau nu. Iar aceste teste sunt realizate prin crearea dramei.

 

Drama apare atunci când cineva creează un conflict inutil care generează o falsă senzație de însemnătate pentru o perioadă scurtă de timp. Atunci când o persoană toxică își strică propria relație iar partenerul îl iartă și trece cu vederea, face ca o relație altfel nasoală să se simtă puțin mai bine pentru un timp. Și acea senzație face ca relația să pară foarte semnificativă. Își spun: “Wow, i-am vândut câinele și tot este cu mine. Trebuie să fie iubire adevărată.” Și totul este roz și senin și într-o altă culoare care sună plăcut… pentru o vreme.

 

Deoarece drama nu durează. Nesiguranța subiacentă persistă. Prin urmare, în scurt timp, cuplul toxic va căuta o altă doză de dramă pentru a menține iluzia unei relații semnificative. 

 

Relațiile sănătoase evită drama deoarece consideră că conflictul inutil înlătură din semnificația și importanța deja generate de relație. Oamenii sănătoși pur și simplu nu tolerează drama. Ei se așteaptă ca fiecare să-și asume propria responsabilitate. Numai atunci pot avea grijă cu adevărat unul de celălalt.

 

În relațiile sănătoase, în loc să inventeze conflicte pentru a-și afirma iubirea și sprijinul reciproc, partenerii minimizează conflictul pentru a face mai mult loc pentru iubirea și sprijinul existente deja.

 

Să ne întoarcem la exemplul nostalgiei mele. Dacă relația noastră ar fi fost toxică și dacă aș fi fost mereu un imbecil nesigur în relație, aș fi putut să răspund la puțina tristețe sărind la ceartă cu partenera mea, dând vina pe ea pentru pierderea acelei emoții și pasiuni de la începutul relației, criticând-o că lucrurile nu mai sunt ca înainte și că este vina ei.

 

Drama rezultată ar face două lucruri: 1) mi-ar conferi din nou un sentiment de însemnătate – iată-mă, luptând pentru o relație mai pasională și mai excitantă! Și Doamne, trebuie să fie de acord cu mine și să facă ceva în acest sens! Și 2) după ce aș fi fost un adevărat cretin timp de o oră sau trei, faptul că ea s-ar fi apărat, ar fi încercat să mă potolească sau ar fi depus eforturi pentru a rezolva conflictul (imaginar), mi-ar demonstra din nou că mă iubește și totul ar fi fost bine în lumea inimii mele… cel puțin până când m-aș fi simțit nesigur din nou.

 

Un alt răspuns toxic ar fi să decid pur și simplu că dacă partenera nu poate să-mi ofere acea nouă emoție, atunci o voi căuta în afara căsniciei. O aventură mi-ar reafirma sentimentele nesigure de a nu fi iubit și  dorit. Măcar pentru o vreme. Și mi-aș spune tot felul de prostii, precum că “merit” să simt acea emoție cu o femeie din nou. Și că în cele din urmă, este vina partenerei că inima mea (a.k.a., p*nisul) a greșit calea.

 

Dar în loc de toate acestea, un cuplu sănătos ar menționa ceva de genul, “Wow, nu au fost minunate acele seri petrecute împreună? Mi-e dor de ele…” Și apoi și-ar fi reamintit în tăcere că relațiile evoluează, că bucuria și beneficiile iubirii în săptămâna a treia nu sunt aceleași precum bucuria și beneficiile din anul sau deceniul trei. Și acesta este un lucru bun. Iubirea crește și se extinde și se schimbă, și doar pentru că ai trăit o emoție trecătoare, nu înseamnă că a fost mai bună sau chiar necesară în totalitate.

 

Opțional (poți trece la următorul capitol)

Pentru cei dintre voi care vă simțiți copleșiți de faptul că relația voastră ar putea fi toxică și ar putea să vă strice micul dejun în fiecare dimineață, iată câteva lucruri care v-ar putea ajuta să aflați unde vă situați.

1. 1. Nu-ți poți imagina o viață fericită fără relația ta

O relație toxică este un pact cu diavolul. Renunți la identitate și valoarea personală pentru această persoană sau lucru și, în schimb, relația ar trebui să îți ofere sensul și scopul vieții pe care îl dorești cu atâta disperare. Dar ceea ce nu îți dai seama este că, prin sacrificarea propriei identități în favoarea unei persoane sau a unor lucruri (sau a unei persoane-lucru, nu sunt aici să judec), relația produce mai multă nesiguranță, nu mai puțină. Aceasta îți învăluie viața, cerându-ți tot timpul și atenția, făcând ca niciun alt sens să mai conteze, făcând ca nicio altă relație sau lucru să mai conteze.

 

Dacă gândul de a-ți pierde relația seamănă cu faptul că viața ta s-ar putea termina, atunci probabil că te regăsești într-o relație toxică.

 

În plus, nu doar oamenii sunt cei care pot fi toxici. Locurile de muncă pot fi toxice. Membrii familiei pot fi toxici. Grupurile bisericești, grupurile politice, seminariile de dezvoltare personală, etc. Cu toate acestea, poți dezvolta o relație toxică.

2. 2. Relația dăunează altor relații din viața ta

Relațiile toxice sunt flăcări ce ne consumă tot oxigenul din inimă, sufocând toate celelalte relații din viața noastră. Curând, relație toxică devine lentila prin care privești toate celelalte relații din viața ta. Serile petrecute cu prietenii sunt dominate de povești despre dramă și bagaje emoționale acumulate de când i-ai văzut ultima dată. Te vezi neputând susține conversații care nu se referă la relația ta mai mult de câteva minute. Comparativ cu relația toxică, lumea pare dezordonată și rece, plictisitoare și gri. Îți este absolut indiferent. Te vei gândi obsesiv la relația ta, chiar și în locuri în care este irațional sau nepotrivit – la un meci de baschet, în mijlocul unui interviu de angajare, în timp ce îți suni mama într-o zi de marți, în timp ce asculți recitalul jalnic de vioară al copilului tău, etc. Nimic altceva nu contează. Nimic altceva nu se simte de parcă ar trebui să conteze.

 

3. 3. Cu cât oferi mai multă iubire, cu atât devii mai rănit și mai furios

Datorită faptului că drama aduce întotdeauna în prim plan relația toxică, aceasta îți consumă întreaga capacitate de gândire și energie. Mai apoi, relația te pedepsește și mai mult pentru această investiție de gândire și energie, creând un cerc vicios mizerabil. Relațiile toxice pot fi comparate cu niște găuri negre; nu doar că te atrag tot mai profund, ci au și propria lor forță gravitațională. Orice tentativă de a te distanța doar alimentează flacăra dramei, care te atrage înapoi exact în punctul de unde ai plecat.

 

Relațiile toxice adesea par a fi blestemate, indiferent de acțiunile tale: ești pedepsit dacă faci ceva, ești pedepsit dacă nu faci nimic. În timp ce ești implicat în ele, aștepți cu nerăbdare să scapi. Dar atunci când te distanțezi de ele, pentru că ți-ai pierdut identitatea, nu știi ce să faci fără.

 

De ce este dificil să renunți la relațiile toxice?

Dependența de relațiile toxice se instalează pentru că drama în sine devine o formă de dependență. Asemănătoare cu efectul produs de droguri sau jocurile de noroc, drama este imprevizibilă. Ea te captivează, te distrează și te surprinde cu recompense neașteptate de bucurie sau încântare.

 

Ceea ce este și mai rău este că devenim insensibili la dramă. Ne simțim nevoiți să căutăm conflicte din ce în ce mai intense pentru a ne convinge că suntem iubiți, deoarece conflictele vechi nu mai sunt suficiente. Totul începe cu o ceartă despre cine scoate gunoiul. Acum, el scoate gunoiul. Dar tot te simți nesigură și neîndrăgită. Așa că începi o ceartă despre cât de des își sună mama. Așa că el nu-și mai sună mama (cel puțin nu în preajma ta). Dar nesiguranța rămâne. Așa că trebuie să mărești miza din nou. E timpul să faci pipi în perechea lui preferată de pantofi și să vezi cum răspunde la asta.

 

În cele din urmă, drama atinge un punct de fierbere, unde relația va începe să se evapore dureros, rănindu-i pe toți cei implicați.

 

Însă, când suntem prinși în vâltoarea dramei, se întâmplă altceva. Pe măsură ce miza crește, drama devine tot mai intensă, făcându-ne și mai dependenți emoțional de acea persoană, nu mai puțin. Investim atât de mult în această dramă încât ajungem să credem că partenerul nostru este mult mai important pentru starea noastră de bine decât este în realitate.

 

Drama este, prin urmare, o prismă psihologică – o casă a oglinzilor – care distorsionează semnificația pe care o aduce o relație pentru noi. În ochii noștri, acea persoană, acel grup sau acea activitate devin tot ceea ce avem nevoie, când în realitate, este posibil să fie chiar relația cea care ne provoacă cel mai mult rău.

 

Întâmplător, persoanele care nu știu cum să renunțe la o relație sunt adesea cele care au fost într-o relație cu cineva care a fost fie abuziv, fie complet dezinteresat. Asta pentru că, în aceste relații, o despărțire nu schimbă nimic. Când erau împreună, persoana își petrecea tot timpul și energia încercând să își cucerească partenerul. După ce se despart, continuă să își petreacă tot timpul și energia încercând să își cucerească partenerul. Aceeași poveste, altă zi.

 

De asemenea, cei care nu pot accepta sfârșitul unei relații tind să își hărțuiască fostul partener și să încerce să stârnească dramă pentru a resimți intensitatea acelei relații. Cu toate acestea, ei se văd nevoiți să recreeze acea dramă din nou și din nou pentru a menține vie senzația respectivă.

 

Desigur, drama poate infecta și alte relații. Oamenii generează conflicte la locul de muncă pentru a depăși sentimentul de lipsă al valorii sau de nerecunoaștere. De asemenea, recurg la dramă în relația cu autoritățile sau guvernele atunci când simt o amenințare existențială. Și, nu în ultimul rând, oamenii se angajează în confruntări interioare dramatice atunci când își imaginează că nu se ridică la înălțimea unui anumit moment din trecut.

 

Îmbunătățește-ți capacitatea de a accepta pierderea

Pasul 1: Înțelege că amintirile noastre ne mint și ne conving că totul era minunat în acea perioadă, chiar dacă nu era

Mințile noastre au tendința de a-și aminti doar calitățile cele mai bune din trecutul nostru. Ștergem partea plictisitoare și monotonă și ne amintim doar de momentele deosebite. Ai întâlnit vreodată un fost partener după câțiva ani și te întrebi în sinea ta, “Doamne, am fost împreună cu această persoană?!” Da, asta pentru că amintirile noastre nu sunt exacte.

 

Mintea noastră întotdeauna crede că există un lucru care ne va face fericiți, că există un lucru care ne va rezolva toate problemele. Dar când găsim acel lucru, întotdeauna există un alt lucru dincolo de orizont. Acest lucru este cunoscut sub numele de banda de alergare hedonistă. Și în același mod în care avem tendința să credem în mod fals că atingerea unui obiectiv în viitor ne va face să trăim fericiți pentru totdeauna, avem, de asemenea, tendința să credem în mod fals că reîntoarcerea la ceva din trecut o să ne facă să trăim fericiți pentru totdeauna.

 

Dar în ambele cazuri, mintea caută pur și simplu ceva pentru a o îndepărta de prezent. Iar fericirea se află în prezent. Știi tu, îngropată sub tot rahatul.

 

Pasul 2: Înconjoară-te cu persoane care te iubesc și te apreciază așa cum ești

Așadar, gândește-te la mintea ta ca la un scaun cu mai multe picioare subțiri, unele mai solide decât altele. Când destule picioare sunt lovite, trebuie să le înlocuiești.

 

Ei bine, relațiile sunt picioarele scaunului tău. Și când pierzi un picior, trebuie să faci ca celelalte picioare să fie mai solide pentru a compensa pierderea. În caz contrar, scaunul nu va putea susține greutatea fundului tău gras – care, presupun, în această analogie ciudată, este fericirea ta – și te vei prăbuși vărsând băutura.

 

Asta înseamnă că trebuie să îți refaci legăturile cu cei care te apreciază cu adevărat. Acești oameni și acele activități vor fi cele care ne vor sprijini și vor forma o bază emoțională solidă pe parcursul procesului dificil de reconstrucție.

 

Dar acest lucru sună mai ușor decât este de fapt. Deoarece atunci când ai fost devastat de o anumită pierdere în viața ta, ultimul lucru pe care îți dorești să-l faci este să îți suni prietenii și să ieșiți la o bere. Sau să îți suni mama și să recunoști că te simți ca ultimul ratat.

 

Această situație este extrem de dificilă pentru cei care ies dintr-o relație toxică. Motivul constă în faptul că cei implicați în relații toxice într-un anumit aspect al vieții lor au tendința să întrețină astfel de relații și în alte domenii. Ca rezultat, aceștia nu beneficiază de susținere și apreciere necondiționată din partea altora. Totul pare a fi dominat de dramă. Iar despărțirea lor dintr-o relație toxică nu face decât să dea naștere unei alte drame pentru cei din jur.

 

Iată sugestia mea: Dacă tocmai ai ieșit dintr-o relație toxică, de ce să te oprești aici? Folosește această criză personală ca pe un test pentru a identifica cine îți este cu adevărat alături și cine este prezent doar pentru următoarea porție de dramă. Oamenii buni și relațiile sănătoase îți vor oferi sprijin necondiționat. Prietenii și membrii toxici ai familiei vor încerca să preia drama despărțirii tale și să o facă și a lor. Această situație agravează totul și mai mult.

 

Pasul 3: Investește în relația cu tine însuți

 

Deci, ce naiba înseamnă “relația cu tine însuți”?

 

În principiu, cum îți tratezi propriul corp, mintea și emoțiile?

 

Acum este momentul să-ți faci abonament la o sală de sport, să te oprești din a mânca boluri întregi de înghețată, să ieși afară și să te reîntâlnești cu vechiul tău prieten numit soarele. Acum este momentul să te înscrii la cursul pe care întotdeauna ai vrut să-l urmezi, să citești cartea care stă pe noptieră de șase luni, să folosești ața dentară pentru prima dată în viața ta. Acum este momentul să îți permiți să te simți trist, supărat sau vinovat fără a te judeca.

 

Dacă îți vine greu să te motivezi să faci toate aceste lucruri, folosește-ți pierderea ca pe o sursă de inspirație. În cazul unei despărțiri dureroase, îmbunătățirea de sine devine cea mai bună formă de răzbunare împotriva fostului partener. Dacă ai pierdut pe cineva drag în mod tragic, încurajează-te să trăiești experiențele pe care și le-ar fi dorit pentru tine. Și dacă te afli în situația de a pierde ceva valoros sau de a ieși dintr-o perioadă în care te simțeai important și apreciat, angajează-te să construiești ceva și mai bun pentru tine cel sau cea din prezent.

 

Una dintre cele mai sănătoase alegeri pe care le poți face după o pierdere este să te întorci la lucrurile de bază: fă ceva pentru plăcerea simplă de a-l face. Dacă nu ar fi nimeni în jur, dacă nu ai avea nicio obligație de timp sau energie, cum ți-ai petrece timpul? Probabil că în prezent nu faci prea multe. Și asta face parte din problemă. Întoarce-te la acele lucruri de bază.

 

Desigur, există oameni care nu știu ce ar face cu timpul lor dacă nu ar avea nicio obligație sau pe nimeni de impresionat. Și aceasta este o problemă serioasă. Sugerează faptul că tot ceea ce au făcut vreodată a fost în scopul satisfacerii altor persoane și/sau de a obține ceva tranzacțional din relațiile lor. Nu este de mirare că aceste relații nu au avut succes.

 

Pasul 5: Dacă ai pierdut o relație intimă, nu te teme să rămâi singur pentru un timp

După ce pierzi o relație intimă, inclinația naturală a multor oameni este să umple imediat golul cu o altă relație sau căutând atenție, afecțiune și sex.

 

Aceasta este o idee proastă. Deoarece te distrage de la activitățile sănătoase menționate mai sus.

 

Dacă ești de partea greșită a unei despărțiri (sau chiar mai rău, pierzi pe cineva sub forma unei tragedii), chiar dacă relația era sănătoasă și sigură, ai nevoie de timp pentru a te recupera emoțional. Și este greu să faci asta dacă îți arunci imediat inima în brațele persoanei următoare care apare.

 

Rămâi singur o perioadă. Învață să îți petreci timpul din nou cu tine însuți. Și reintră în lumea întâlnirilor doar atunci când ești cu adevărat entuziasmat. Nu pentru că simți că trebuie să o faci. Nu pentru că te simți singur/ă.

 

În final, totul este pierdut

Viața este o lungă succesiune de pierderi. Practic, este singurul lucru garantat în existența noastră. Din moment în moment, din an în an, renunțăm și lăsăm în urmă felul în care eram înainte, fără a putea recupera vreodată acele versiuni anterioare ale noastre. Pierdem membri ai familiei, prieteni, relații, locuri de muncă și comunități. Pierdem convingeri, experiențe, perspective și pasiuni. Și în cele din urmă, într-o zi, ne vom pierde întreaga existență.

 

Dacă te gândești la momentele dificile din viața ta, recunoaște că pentru a depăși acele momente, a trebuit să faci față unor pierderi. Ai pierdut relații și aspirații, ai renunțat la multe pentru a găsi un sens mai profund și mai sănătos. În acest sens, orice progres vine la pachet cu o anumită doză de renunțare. Și orice pierdere poate genera mai multe oportunități de creștere. Cele două sunt strâns legate și trebuie să fie acceptate împreună.

 

Oamenilor le place să vadă creșterea ca pe ceva euforic. Dar lucrurile nu funcționează așa. Schimbarea reală aduce cu ea un mix de emoții – o durere pentru ceea ce ai lăsat în urmă, împreună cu o satisfacție pentru ceea ce ai devenit. Un fel de tristețe moale amestecată cu o bucurie simplă. În aceste momente, continuă să mergi. În curând, vei da peste un nou restaurant, abia deschis, care va avea lucruri noi pe care o să-ți dorești să le încerci și noi experiențe pe care vei fi pregătit/ă să le îmbrățișezi și să le împărtășești.

 

Haideți să ne invităm singuri înăuntru.