Uite, înțeleg că tu crezi că sentimentele tale de tristețe, furie sau anxietate sunt importante. Că acestea contează. Poate chiar crezi că, dacă te simți jignit, asta îți conferă o anumită importanță ca individ. Dar nu este așa. Sentimentele sunt doar aceste… lucruri care se întâmplă. Înțelesul pe care îl construim în jurul lor – ceea ce decidem că este important sau nu – apare mai târziu.
Există doar două motive pentru a face ceva în viață: a) pentru că te simți bine sau b) pentru că este ceva ce (tu) crezi că este bun sau corect. Uneori, aceste două motive se aliniază. Ceva se simte bine și totodată este și lucrul corect de făcut. Iar acest aspect este senzațional! Așa că este timpul să dăm o petrecere și să mâncăm tort.
A acționa conform sentimentelor noastre este simplu. Le simțim. Apoi le urmăm. Este ca și cum te-ai scărpina de o mâncărime. Momentul respectiv aduce un sentiment de ușurare și o eliberare imediată. Însă această satisfacție dispare la fel de repede precum a apărut.
A acționa în concordanță cu ceea ce este considerat corect sau bun poate fi o sarcină dificilă. În primul rând, a defini ceea ce reprezintă corectul sau bunul nu este întotdeauna evident. De multe ori, este nevoie de o perioadă de reflecție atentă, și adesea ne confruntăm cu sentimente amestecate sau trebuie să ne depășim impulsurile mai puțin nobile.
Cu toate acestea, atunci când alegem să facem ceea ce este corect și benefic, consecințele pozitive persistă pe termen lung. Ne simțim împliniți când ne amintim de aceste acțiuni mulți ani mai târziu. Le împărtășim cu prietenii și familia, ne răsplătim cu tot felul de recompense, agățăm amintiri pe pereții biroului nostru și ne mândrim spunând: “Ei bine, am realizat asta!” atunci când colegii noștri vin să ne întrebe de ce avem un trofeu cu o capră care prinde un frisbee pe raftul nostru (nu întrebați).
Ideea este în felul următor: A face ceea ce este considerat bun sau corect contribuie la consolidarea încrederii în sine și îi conferă vieții noastre un scop.
Păcăliciul
Deci, ar trebui pur și simplu să ne ignorăm sentimentele și să acționăm mereu în mod corect, nu-i așa? Pare simplu.
Cu toate acestea, așa cum se întâmplă cu multe alte aspecte ale vieții, principiul este unul bun, dar asta nu înseamnă neapărat că este și ușor de pus în practică.
Problema constă în faptul că creierul nostru nu tolerează să se simtă în conflict cu propriile decizii. Evită incertitudinea sau ambiguitatea și recurge la exerciții mentale pentru a evita orice disconfort.
Și cel mai adesea, creierul nostru încearcă să ne convingă că ceea ce ne face să ne simțim bine este echivalent cu ceea ce este corect sau bun de făcut.
Prin urmare, știi că nu ar trebui să mănânci acea înghețată. Dar creierul tău spune: ‘Hei, ai avut o zi grea, un pic nu te va ucide.’ Și tu zici: ‘Ei bine, ai dreptate! Mulțumesc, creiere!’ Ceea ce se simte bine devine brusc ceea ce pare corect. Și atunci mănânci cu nerușinare o întreagă caserolă cu înghețată.
Știi că nu ar trebui să copiezi la examen, dar creierul tău spune: ‘Lucrezi la două locuri de muncă ca să îți plătești studiile, spre deosebire de colegii tăi răsfățați. Meriți un mic impuls din când în când,’ și astfel arunci o privire pe furiș la răspunsurile colegului tău și hop, ceea ce se simte bine devine brusc ceea ce pare corect.
De asemenea, știi că ar trebui să votezi, dar îți spui că sistemul este corupt și, pe deasupra, votul tău nu va conta oricum. Așa că rămâi acasă să te joci pe noua ta consolă. Dar cine se mai îngrijorează? Acesta este România și totul este despre a face ce-ți dorești și a te bucura de viață!
Dacă faci acest lucru destul de mult timp – dacă te convingi că ceea ce te face să te simți bine este echivalent cu ceea ce este bun sau corect de făcut – atunci creierul tău va începe să le amestece. Creierul tău va începe să creadă că singurul scop al vieții este să te simți minunat, cât mai des posibil.
Și odată ce se întâmplă acest lucru, vei începe să te amăgești crezând că sentimentele tale contează cu adevărat. Și odată ce se întâmplă acest lucru, ei bine…
Dacă simți că această idee te deranjează în acest moment, te invit să meditezi asupra ei pentru o clipă. E posibil ca multe dintre lucrurile care nu au mers bine în viața ta să fie rezultatul unei dependențe prea mari față de sentimentele tale, a unor decizii luate impulsiv sau a unei prea mari încrederi în sine, crezând că totul se învârte în jurul tău.
Sentimentele au un mod de a face asta, știi? Te fac să crezi că ești centrul universului. Și urăsc să fiu eu cel care ți-o spune, dar nu ești.
Mulți tineri nu sunt prea încântați să audă asta, deoarece au avut părinți care au pus accent pe protejarea și îngrijirea sentimentelor lor în copilărie, încercând să le ofere tot confortul și resursele necesare pentru a menține aceste sentimente plăcute, nealterate și în siguranță în orice moment.
Când vor descoperi centrul universului, mulți oameni or să fie dezamăgiți pentru că nu vor ocupa acel loc.
Regretabil, acești părinți probabil au acționat astfel pentru că și ei erau prizonieri ai propriilor sentimente, incapabili să tolereze durerea de a-i vedea pe copiii lor având dificultăți, chiar și pentru o scurtă perioadă.
Ei nu și-au dat seama că copiii au nevoie de o doză controlată de adversitate pentru a se dezvolta din punct de vedere cognitiv și emoțional; că experimentarea eșecului este, de fapt, ceea ce ne pregătește pentru succes; și că insistența asupra senzației de bine tot timpul poate conduce, în mare parte, la destrămarea prieteniilor odată ce ajungi la maturitate.
Aceasta este problema cu organizarea vieții în jurul sentimentelor:
- SENTIMENTELE TALE SUNT O EXPERIENȚĂ PERSONALĂ
Acestea sunt experimentate în întregime doar de către tine. Sentimentele tale nu îți pot spune ce este cel mai bine pentru mama ta, pentru cariera ta sau pentru câinele vecinului. Ele nu pot determina ce este optim pentru mediul înconjurător sau pentru viitorul parlament din Zambia. Tot ceea ce pot face este să îți indice ce este cel mai potrivit pentru tine… și chiar și acest lucru poate fi supus discuției.
- SENTIMENTELE TALE SUNT TEMPORARE
Ele există doar în momentul în care apar. Sentimentele nu pot să îți indice ce este bine pentru tine peste o săptămână, un an sau douăzeci. Ele nu pot să îți spună ce era benefic pentru tine când erai copil sau ce ar fi trebuit să studiezi la școală. Tot ceea ce pot face este să îți arate ce este potrivit pentru tine în acest moment… și chiar și acest lucru poate fi supus discuției.
- SENTIMENTELE TALE SUNT IMPRECISE
S-a întâmplat vreodată să vorbești cu un prieten și să crezi că l-ai auzit spunând ceva extrem de răutăcios, să începi să te superi, pentru ca mai apoi să descoperi că prietenul tău nu a spus deloc acea chestie și că doar ai înțeles greșit?
Sau ai fost vreodată extrem de gelos sau supărat pe cineva apropiat dintr-un motiv complet imaginar? De exemplu, atunci când telefonul li s-a descărcat și ai început să crezi că te urăsc sau că nu le pasă de tine, având impresia că te-au folosit doar pentru biletele tale la concert?
Sau ai fost vreodată extrem de entuziasmat să urmezi un lucru crezând că te va transforma într-o persoană de succes, doar pentru a descoperi mai târziu că această pasiune a fost în mare parte egocentrică și că ți-a afectat într-un mod negativ relațiile cu persoanele apropiate?
Sentimentele nu sunt prea bune la a dezvălui adevărul. Și asta este o problemă.
De ce este Complicat să Renunți la Propriile Sentimente?
Acum, nimic din ceea ce spun nu este cu adevărat nou sau suprinzător. De fapt, probabil deja ai încercat să-ți depășești anumite sentimente și impulsuri enervante și ai eșuat.
Problema apare atunci când încerci să-ți controlezi emoțiile, pentru că acestea se înmulțesc.
Acest lucru se datorează faptului că nu avem doar sentimente despre experiențele noastre, avem și sentimente despre sentimentele noastre. Eu le numesc “meta-sentimente” și ele distrug aproape totul.
Există patru tipuri de meta-sentimente:
- A te simți rău pentru că te simți rău (a te disprețui)
- A te simți rău pentru că te simți bine (a te învinovăți)
- A te simți bine pentru că te simți rău (a te simți îndreptățit)
- A te simți bine pentru că te simți bine (a te simți egoist/narcisist)
Permite-mi să aranjez aceste date într-un tabel elegant pentru le putea examina cu ușurință:
La Întâlnire cu Meta-Sentimentele
A te simți rău pentru că te simți rău | 1. Comportament anxios/nevrotic. 2. Suprimarea emoțiilor. 3. Adoptarea unei atitudini amabile sau politicoase false. 4. Senzația că există ceva în neregulă cu tine. |
A te simți rău pentru că te simți bine | 1. Vinovăție cronică și sentimentul că nu meriți fericirea. 2. Compararea excesivă cu alte persoane. 3. Sentimentul că ceva ar trebui să fie în neregulă, chiar dacă totul este minunat. 4. Critică și negativitate inutilă. |
A te simți bine pentru că te simți rău | 1. Indignare morală. 2. Superioritate față de alții. 3. Sentimentul că meriți ceva ce alții nu merită. 4. Căutarea constantă a stării de neputință și a victimizării. |
A te simți bine pentru că te simți bine | 1. Autocomplacere. 2. Supraestimarea cronică a propriei persoane; o percepție iluzorie pozitivă despre propria persoană. 3. Incapacitatea de a gestiona eșecul sau respingerea. 4. Evitarea confruntării sau a disconfortului. 5. O stare constantă de auto-absorbție. |
Meta-sentimentele fac parte din poveștile pe care ni le spunem despre sentimentele noastre. Ele ne fac să ne simțim îndreptățiți în legătură cu gelozia pe care o simțim. Ele ne aplaudă pentru mândria de care dăm dovadă și ne forțează să ne confruntăm cu propriile noastre suferințe.
În esență, ele reflectă propria percepție despre ceea ce este justificat sau nu. Ele reprezintă propriul nostru mod de a accepta cum am putea să reacționăm (sau nu) emoțional.
Cu toate acestea, emoțiile nu se supun normelor. Emoțiile sunt complicate, nu-i așa?
Prin urmare, aceste meta-sentimente au tendința de a ne sfâșia din interior, uneori chiar mai profund decât atât.
Apoi, există acei oameni care se simt vinovați pentru că se simt rău. Acești adepți ai gândirii pozitive trăiesc cu teama că orice suferință transmite că ceva este în neregulă cu ei. Acest fenomen poate fi numit ‘Bucla de Feedback din Iad’, în care mulți dintre noi sunt atrași de cultura noastră, de familie și de industria dezvoltării personale în ansamblu.
Dar, poate cel mai dăunător sentiment este, tot mai des întâlnit, acela de a te simți bine pentru că te simți rău. Oamenii care se simt bine pentru că se simt rău ajung să se bucure de o anumită indignare virtuoasă. Ei se consideră superi ori de câte ori suferă, asemenea unor martiri într-o lume crudă. Acești autoproclamați urmăritori ai cultului victimizării se manifestă adesea online, criticând viețile altora sau în manifestații publice, unde aruncă cu noroi în politicieni, oameni de afaceri sau celebrități care, de fapt, doar își fac treaba într-o lume dificilă și complexă.
Multe dintre tensiunile sociale pe care le vedem astăzi izvorăsc din aceste meta-sentimente. Grupurile moralizatoare, atât de pe partea dreaptă, cât și de pe cea stângă, se consideră victime și se simt cumva speciale din cauza fiecărei mici suferințe sau al fiecărui mic obstacol pe care-l întâmpină. Avariția explodează, în timp ce cei bogați se felicită pentru bogăția lor, în paralel cu creșterea ratelor de anxietate și depresie în rândul claselor sociale inferioare și mijlocii, care se urăsc pentru că se simt lăsate în urmă.
Aceste povestiri nu sunt create exclusiv de noi înșine, ci sunt, de asemenea, susținute de firele narative promovate în mass-media. Gazdele emisiunilor de tip talk-show de orientare dreaptă aprind flăcările mândriei personale, contribuind astfel la o dependență de temeri iraționale legate de colapsul societății. În paralel, mesajele politice de stânga cultivă același sentiment de mândrie personală, dar în loc să se bazeze pe frică, adoptă un ton intelectual și arogant. Cultura consumatoristă ne îndeamnă să luăm decizii bazate pe bunăstare, apoi ne aplaudă pentru alegerile făcute, în timp ce religiile noastre ne cer să ne simțim vinovați pentru suferințele noastre.
Controlează Sensul, Nu Emoțiile
Pentru a dezlega aceste povești, trebuie să ne întoarcem la un adevăr simplu:
Sentimentele nu au neapărat o semnificație.
Ele înseamnă doar ceea ce le permiți să însemne.
Poate că astăzi sunt trist. Poate că există opt motive diferite pentru care astăzi sunt trist. Poate că unele dintre ele sunt importante iar altele nu. Cu toate acestea, eu decid cât de importante sunt acele motive – dacă ele reflectă ceva despre caracterul meu sau dacă este doar una dintre acele zile triste.
Aceasta este abilitatea care lipsește în mod alarmant în ziua de azi: abilitatea de a separa semnificația de sentiment, de a decide că doar pentru că simți ceva, nu înseamnă că viața reprezintă acel ceva. Această abilitate este crucială pentru a trăi o viață sănătoasă emoțional.
Știi ce? La dracu cu sentimentele tale! Uneori, lucrurile bune te vor face să te simți rău. Alteori, lucrurile rele te vor face să te simți bine. Asta nu schimbă cu nimic calitatea intrinsecă a acestor experiențe. Uneori, te vei simți rău pentru că te simți bine în legătură cu ceva rău și te vei simți bine pentru că te simți rău în legătură cu ceva bun. La dracu cu sentimentele tale!
Asta nu înseamnă că ar trebui să-ți ignori sentimentele. Sentimentele sunt importante. Cu toate acestea, ele nu sunt importante pentru motivele pe care le credem noi. Credem că sunt importante pentru că spun ceva despre noi, despre lume și despre relația noastră cu ea. Dar ele nu spun nimic despre toate acestea. Nu există nicio semnificație atașată sentimentelor. Uneori suferi dintr-un motiv bun, alteori dintr-un motiv rău și uneori fără niciun motiv. Suferința în sine este neutră; motivul este separat
Ideea este că tu decizi. Și mulți dintre noi fie am uitat, fie nu am realizat niciodată acest aspect. Tu ești cel care îți stabilește semnificația durerii, precum și ce dezvăluie aceasta despre succesul tău.
Și, în cele mai multe cazuri, oricare alt răspuns în afara cuvântului ‘nimic’ te va sfâșia în interior.